Parcă eram orb…

„Parcă eram orb”, spun oamenii după o alegere greșită.

E dovada că lumina ochilor nu-i niciodată îndeajuns. Mai e nevoie și de lumina minții, a celor care au darul înainte-vederii. Nu oricui îi este dată judecata sănătoasă. Nu toți înțelegem ceea ce trăim.

Puțini au văzut amenințarea lui Hitler pe care Churchill a priceput-o înainte de 1939. Nu oricine poate anticipa viitorul, așa cum Dostoievski l-a dibuit vorbind în secolul XIX despre demonii Revoluției bolșevice. Avem nevoie de călăuzitori.

Când eram tânăr, am cunoscut un orb – părintele Teofil Părăianu – ale cărui cuvinte și simțiri sufletești izvorau dintr-o lumină duhovnicească. La rândul său, monahul de la Sâmbăta l-a cunoscut pe Arsenie Boca, un sfânt înzestrat cu darul deosebirii duhurilor.

Nu putem ieși din beznă și rătăcire decât printr-o tainică îndrumare către tărâmul lin și binecuvântat al Luminii dumnezeiești.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s