Bunicii noștri spuneau zilnic: “Facă-se voia Ta”. Astăzi, începem fiecare dimineață cu: “facă-se voia mea”. Uneori, voința proprie devine idol strălucitor și rănește inima, orbește mintea, lovind tiranic în cei apropiați și nevinovați.

În loc să fie instrument al harului divin și al înțelepciunii providențiale, omul “emancipat” crede doar în propriile pofte trecătoare, sentimente amestecate, dorințe confuze și senzații de moment.

Părintele Teofil avea o vorbă: întâi datoria și apoi bucuria.