O legiune de filozofi ponegresc astăzi religia, dar au un zel misionar ieşit din comun. Pentru maeştrii bănuielii — i-am numit pe Marx, Nietzsche, Freud —, lumea occidentală s-a construit printr-o camuflare sistematică a relațiilor de producție, a voinței de putere sau a subconştientului (dominat de irepresibile pulsiuni sexuale). Eliberarea de tradiție ar veni, aşadar, cu promisiunea unei libertăți infinite. Posesorii de capital trebuie taxați; textul Decalogului poate fi uitat; pudoarea merită înfrântă. Valorile culturale şi instituțiile „vechiului regim” sunt astăzi violent demascate de cohortele de milițieni propagandişti care, neîntrebați de nimeni, şi-au asumat obligația reeducării noilor generații. Sub ochii noştri, se schimbă nu doar gusturile elitei, ci şi atitudinile, limbajul & convingerile omului de rând.

Studenții ştiințelor sociale învață, bunăoară, că sexualitatea poate fi ruptă de afectivitate; că masculinitatea sau feminitatea n-au substrat biologic, nici o semnificație poetică. Relativismul extrem tratează diferențele cromozomiale drept simple constructe culturale, justificând, astfel, explorarea identității transgender. Noțiunea de personalitate fluidă permite chiar şi afirmarea „orientării pan-sexuale”. Dacă totul este construct, atunci revoluția înseamnă deconstrucție. Sub presiunea ideologică a unei minorități stridente, chiar şi rigorile gramaticii ajung să fie abolite. Memoria trece drept blestem sau povară. Viața se cuvine a fi consumată aici şi acum, în căutarea juisării permanente. Aspirațiile spirituale, intuițiile morale sau convențiile vestimentare de odinioară n-au nimic să ne învețe. Înțelepciunea bătrânilor e caducă. Ghidați de neomania roboților & hiper-tehnologizării, plonjăm într-un mare necunoscut, fără să admitem limitele firii.

Recoltate din laboratoarele negației metafizice şi ale confuziei psihologice, eşantioane întregi de viruşi culturali se răspândesc cu mare rapiditate. Marile metropole sunt invadate de memele pseudo-gândirii progresiste.

Plouă ideologic la New York iar umbrela se deschide la Budapesta, Varșovia sau Bucureşti. Nihilismul s-a transformat în globalism. Pentru că ororile experimentului comunist din Uniunea Sovietică au scandalizat o lume întreagă, ideologii marxişti au înlocuit lupta între posesorii de capital şi proletariat cu războiul dintre sexe, rase, minorități şi majorități. Omul a încetat să mai fie privit drept o creatură unică şi irepetabilă. În loc să-şi caute vocația profesională sau existențială, tinerilor li se oferă, gata-mestecată, promisiunea unei apartenențe la o comunitate fără frontiere. Cine le controla mințile? Ce modele de succes vor avea? Cine îi va apăra?

Pentru a domina dezbaterea publică este important să stăpâneşti limbajul public. Convinşi de puterea cuvintelor, ideologii şcolii de la Frankfurt au dat drumul unei noi afaceri: fabrica de etichete. Deşi etichetele sunt făcute pentru borcane (pentru că omul viu are o personalitate dinamică şi surprinzătoare), poliția gândirii s-a specializat în taxonomii pe care le aplică otova oricărui individ. Hillary Clinton i-a numit „deplorabili” pe reprezentanții comunităților tradiționale care susțin mariajul între bărbat şi femeie, libertatea de expresie, dreptul la auto-apărare. Donald Trump a fost acuzat de „fascism”. În lupta pentru egalitatea de şanse, preoții „sexo-marxismului cultural” (Adrian Papahagi) au decis că unele minorități sunt mai importante decât altele. Deşi există o minoritate a filateliştilor, a jucătorilor de oină, a pescarilor sau a adventiştilor, păstorii corectitudinii politice au decis, arbitrar, să acorde atenție colectivităților isterice, zgomotoase, „pre-jignite”.

Fabrica de etichete s-a dovedit extrem de lucrativă în ultimele decenii. Jandarmii corectitudinii politice, dar şi indivizii auto-declarați marginali, au cerut să fie abonați la banul public. Orice ins ratat, dat afară pentru incompetență, se poate declara drept victimă a unei discriminări imaginare. Pentru a obține privilegii, el (sau ea) trebuie doar să facă parte dintr-o minoritate „sub-reprezentată”. Valoarea profesională, reputația publică sau onorabilitatea individului nu mai contează. De ce? Pentru că o armată de funcționari sunt gata să-i ofere sprijinul prin „acțiuni afirmative” (cunoscute ca discriminare pozitivă). În instituții guvernamentale ori şcoli publice, jandarmii corectitudinii politice resping candidații cu „origine socială nesănătoasă”. Universitățile, partidele politice, băncile, companiile private, dar şi bisericile sunt chemate să se conformeze la ultimul comandament al egalitarismului. Sistemul de cote se doreşte aplicat pentru a „corecta” orice mică abatere de la imperativul diversității.

Încet, ne îndreptăm spre o nouă dictatură, cu reguli noi pentru auto-cenzură.