Ceasul morții noastre

Când vom ieși din scenă, și negreșit cu toții vom muri, ne vor inunda amintirile vieții, cu tot ce înseamnă bucurii, remușcări sau melancolii.

Nu vom trece cu luntrea spre veșnicie încărcați de titluri, diplome, funcții, bijuterii, cărți, haine, mașini, case sau bani. Toate vor putrezi, ca și trupul nostru. În ultimele clipe, rezumatul vieții va fi un mănunchi de amintiri.

Câte vom fi uitat? Ce simțiri ne așteaptă? Vom cere darul iertării? Îl vom primi?

3 comentarii »

  1. Bună ziua,
    Creștinii privesc spre ceasul morții având perspectiva apostolică asupra lui:
    „Că eu de-acum mă jertfesc şi vremea despărţirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui”. (2Tim.4:6-8)
    Necreștinii au toate motivele să fie înfricoșați de ceea ce vor descoperii trecând pragul morții… sau pot să devină creștini și să aibă siguranța și pacea aduse prin Evanghelie; alegerea ne aparține întotdeauna.

Lasă un răspuns