Steagul.

E cel mai important simbol al unității naționale. Înaintea jocurilor din liga națională de fotbal american, zeci de mii de patrioți se ridică în picioare pentru a cânta imnul național. O fac cu gândul la bunicii morți pe nisipurile din Normandia sau în apele Pacificului.

Evident, câțiva sportivi prinși în hora bătăliilor politice îngenunchează în semn de protest. Nu morții sau eroii contează, ci bătălia huliganilor cu poliția. Desigur, veți spune: e treaba lui. Au dreptul să facă ce vor. Atunci și publicul are dreptul să-i fluiere (ceea ce s-a întâmplat, dar și al Președintelui SUA să-i sancționeze moral). Cui folosește această pierdere a civilității?

Personal, m-am săturat de profanările Stângii care scuipă atât de ușor pe orice-i scump: -amintiri, valori, sacrificii. Sunt milioane de europeni, africani sau asiatici care-și doresc să locuiască în America. Cine nu vrea libertățile constituționale care au condus o națiune întreagă la prosperitate?

Hărțuirea patrioților e mai veche. În anul 2014, municipalitatea Rancho Palos Verdes, California, i‑a cerut să reducă dimensiunea steagului plasat pe un teren de golf. Pânza măsura șaptezeci de picioare și era arborată pe malul Oceanului Pacific.

Donald Trump a câștigat procesul cu municipalitatea și a reușit să transforme steagul terenului de golf într‑un simbol pentru comunitate. În Florida, primăria orașului Palm Beach l‑a amendat pe Donald Trump pentru arborarea unui drapel supra‑dimensionat (pe o proprietate privată)!

În sfârșit, radicalii Stângii canadiene l-au atacat cu vehemență pe regretatul Rob Ford pentru că a dorit să arboreze steagul Canadei în locul steagului LGBT (în timpul marșului Gay Parade).

Stânga a atacat până acum simbolurile religioase, crucea, ora de religie, familia tradițională și acum steagul. Ce urmează?