Sigmund Freud e patronul societăților noastre secularizate. Ne îmbrăcăm, gândim, vorbim și ne comportăm ca și când sexul (& banii) ar fi secretul fericirii. Mintea omului recent se lasă subjugată și complet dominată de fantasmele salvării erotice.

Osho, Bivolaru sau alți guru New Age au succes pentru că validează aceeași (falsă) premisă filozofică. Răsfoiești tabloidele sau revistele glossy și vezi puzderia de obsesii contemporane: anatomia, frecvența copulației, tehnicile orgasmice (inclusiv opțiunile sado-maso), jocul geometriei variabile și până la psihodramele identitare (cu variantele bi- sau trans-). Însă nu-i destul: exportăm obsesiile acestea și-n lumea pruncilor, cărora le otrăvim copilăria.

În locul lui Freud (sau Casanova), am putea să-l redescoperim pe Augustin din Hippona, cel care făcea deosebirea între plăcere și bucurie. 
Poți fi satisfăcut sexual, dar neîmplinit spiritual. Poți încerca tumultul erotic, dar să consumi ratarea intelectuală. Nu întâmplător, oamenii capabili de abstinență (călugării sau ființele contemplative) emană o pace sufletească necunoscută firilor telurice.
Aruncați mrejele în adânc, spunea Hristos apostolilor adormiți în barcă. Pescarii curajoși explorează mările și oceanele, nu mlaștina, smârcul sau mătasea broaștei.

#PriveșteCerul