Știu că se practică judecata rapidă, sumară și emoțională. Unii îl adoră pe Donald J. Trump, alții îl detestă. M-a ferit Dumnezeu de ambele ispite. Da, am susținut candidatura Președintelui Trump împotriva lui doamnei Clinton. Ceea ce mă preocupă nu este partizanatul politic, ci înțelegerea unui fenomen.

Mai sunt câteva zile până la mutarea noului locatar la Casa Albă. Presa românească tace. Iată de ce mi-am propus să înțeleg profilul psihologic al singurului antreprenor care, îl ultimele decenii, a ajuns liderul lumii libere.

O lecție predată de omul de afaceri Trump se adresează inteligenței emoționale. Ce observă el? Un lucru simplu: copiii resimt foarte devreme (până la cinci ani) o înclinație primordială către un anumit tip de comportament. 

Unele fete aleg să danzeze și semnalizează, astfel, existența unei vocații artistice (balet, teatru, coregrafie). Există băieți care, lăsați singuri, repară mașinuțe de plastic ori se pierd în labirintul formelor, pictând și desenînd neîntrerupt, de dimineața până seara. 

Orice om se naște cu o anumită chemare, pe care ulterior școala sau un sistem rigid de formare parentală o sufocă.

Urmează-ți instinctul, spune Donald Trump. Poate el n-ar fi crezut deloc în adevărul acestei propoziții, dacă l-ar fi ocolit experiența traumatică a fratelui său Freddy. Deși iubea aviația, libertatea de mișcare și toată splendoarea cerului, Freddy s-a simțit obligat să trăiască în lumea plină de rigori, cărămizi și mortar a domnului Trump Sr. 

Depresia l-a împins pe Freddy către băutură iar dependența de alcool a sfârșit într-o moarte neașteptată. 

Concluzia lui Trump e simplă: în viață trebuie să-ți urmezi chemarea inimii. O societate liberă se măsoară prin șansa pe care le-o acordă oamenilor să-și cultive prima vocație. 

Oricât de controversat, Trump rămâne simbolul libertății de a-ți cultiva propriul vis, fără să te lași împiedicat de birocrație, legi restrictive sau convenții sociale moarte.

#trumpinauguration #americaprofundă