Nu vreau să-l plagiez pe Mircea Cărtărescu, dar viața noastră plină de pribegii seamănă cu transformarea unei larve amorfe într-un fluture splendid.

Sufletul. Mintea. Mâinile și privirea. Toate au vocația perfecțiunii. Nu credeți?



Ce îmi doresc? Să văd milioane de oameni îndrăgostiți de splendoarea frumuseții și momentul de grație al libertății.

Nu-mi place să trăiesc într-o lume unde niște birocrați dictează a priori culoarea viselor, dimensiunea aripilor sau pătrățica amenajată pentru zborul de seară.

Viața adevărată este despre experiența vertiginoasă a trecerii de la neputință către familiaritate și dinspre teamă către îndrăzneală.

Viața frumoasă e permanentă creștere și nesfârșită libertate.