Mowgli, Regele Louis și vocația libertății

Inițiat de mic în lumea aventurii, Mowgli o întâlnește pe Bagheera, pantera protectoare, dar solitară. Treptat, copilului nou-venit i se descoperă secretele și pericolele junglei. Curios din fire, Mowgli își caută locul iar pe parcursul unor experiențe exotice, The Jungle Boy își dezvoltă deprinderile de supraviețuire.
După ce scapă de seducția pitonului Kaa, șarpele-vrăjitor, Mowgli se împrietenește cu Baloo ― ursul epicureu, leneș și afectuos, care îl învață doar cum să mănânce și cum să se amuze.

Până într-o bună zi, când pătrunzând în regatul maimuțelor, Mowgli este răpit și batjocorit. E primul șoc trăit de protagnistul nostru în fața violenței gregare a junglei. 

Deși admiră frumusețea copilului, orangutanul Louis („the jungle VIP”) îl privează de libertate. Din ce motiv? Pentru că poate. El, baștanul – el, baronul local. În junglă, unul singur dictează și toți ceilalți execută („I’ve reached the top and had to stop / And that’s what’s botherin’ me”).

Cu ce scop îl sechestrează pe Mowgli? Pentru ca să afle secretul focului. Experiența îl șochează pe Mancub și îl trezește la realitatea neștiută până atunci: frica. El este victima invidiei egalitare, a pizmei unor adversari care se mai pretind și rude („cousin”).

Dorința maimuței de ajunge om reprezintă contrariul dorinței copilului care se crede animal. Iată ce cântă șeful de trib:

„I wanna be a man, mancub / Vreau să fiu bărbat, tinere //

And stroll right into town / Și să mă plimb prin oraș //

And be just like the other men / Să fiu ca ceilalți oameni //

I’m tired of monkeyin’ around! / Mă plictisește maimuțăreala.” 

King Louis visează o plimbare într-o metropolă adevărată și râvnește la binefacerile civilizației. De aici și refrenul:

„Ooh-bi-doo, I wan’na be like you / Ooh-bi-doo, vreau să fiu ca tine //

I want to walk like you, talk like you, too / Ca tine vreau să pășesc și vreau ca tine să vorbesc //

You see it’s true, an ape like me / E purul adevăr, o maimuță ca mine //

Can learn to be like you, too / Poate fi ca tine!”

Ruyard Kipling răstoarnă dialectica hegeliană Stăpân-Sclav și ironizează orangutanul care, deși e șef peste tribul momițelor, rămâne sclavul ignoranței. 

King Louis vrea să-și depășească condiția, însă disprețul pentru cei inferiori și invidia pentru cei mai buni îl limitează la regimul de strictă animalitate. 

Pasajul răpirii lui Mowgli este, într-un fel, și o deconstrucție a teoriei lui Darwin, cel care a minimalizat saltul uriaș făcut de Mowgli la despărțirea de jungla nevoilor („bare necessities of life”).

Între toate personajele colorate ale filmului, până la urmă doar Mowgli e liber să aleagă. Și ce alege la final? Civilizația iubirii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s