Ideologia socialistă judecă totul în termeni de clasă. Gândirea clasic-liberală se uită la individul unic și irepetabil. Marxiștii văd pretutindeni marșul triumfal al Istoriei: alaltăieri serbau prima gospodărie de țărani colectivizați, ieri prima creșă muncitorească, azi primul bărbat-mamă adoptivă, mâine prima baie transgender, poimâine prima femeie-președinte, răspoimâine primul guvern LGBT…
Urmând această logică oarbă (sau dialectică progresistă), mă întreb de ce n-am celebra și primul miner ales de sindicatul Tarom să conducă o aeronavă? Sau primul analfabet chemat să conducă doctorate (despre discriminare) la Universitatea din Chitila? Elena Ceaușescu a fixat deja un important precedent pentru arderea etapelor…
Tu îi întrebi pe marxiști despre competențele liderului pe care-l susțin iar ei îți răspund că nu e important parcursul profesional, cât simbolismul luptei cosmice pentru… egalitate. Tu ceri să arunci o privire discretă pe un Curriculum Vitae, ei îți vorbesc despre cote obligatorii, fairness și justiție socială.
Secularizând vechiile genealogii biblice, Ion Iliescu s-a lăudat cu originile sănătoase ale tatălui său, stegar al proletariatului interbelic. Prin Iliescu, chipurile, se făcea dreptate muncitorimii de la Semănătoarea și IMGB. Utilizând o retorică similară, Barack Obama s-a legitimat în fața electoratului ca fiu al unui bărbat cu origini kenyene (“Dreams from My Father”) și prim candidat afro-american la șefia Statelor Unite (ca și când o anumită culoare a pielii ți-ar oferi perspicacitate într-o decizie militară sau economică)… Prin victoria lui Obama, ni s-a spus, viețile afro-americanilor sau relațiile dintre musulmani și occidentali urmau să cunoască subit o transformare.
Pentru propagandiștii stângii, vă rog să observați, importante sunt numai detaliile care îngroapă geniul individual și care potențează conștiința colectivă. Partidul ajunge, astfel, o sectă mântuitoare condusă de un veritabil Mesia iar acțiunea politică, oricât de trivială, capătă rezonanțe eshatologice, sacrale.
Sub presiunea convențiilor sociale putem judeca, adesea, greșit. Punem etichete și respingem valoarea. Ion Rațiu a fost condamnat în anii 1990 pentru că avea accent britanic și pentru că purta un… papion (simbolul eleganței aristocratice).
Să nu uităm, deci, falimentul social provocat de ideologiile colectiviste ale secolului XX! Într-o societate care încurajează comportamentul de turmă (vezi delirul Pokemon), avem nevoie să readucem rațiunea, moderația și calmul în centrul dezbaterii publice despre viitorul civilizației occidentale.