Frumuseţea Italiei sudice nu te răpește cu șarmul unei vedete hollywoodiene. Aventurile facile nu sunt făcute pentru aceste meleaguri…

Splendoarea Siciliei m-a cucerit lent, prin seducția arhaicului și bogăția de palimpsest a geografiei sale răsfirate. Ridicai piatra unui paviment și-ți glăsuia cronicarul unei istorii a spiritului care, prin Arhimede și Pavel, Sturzo sau de Chirico, a cucerit întreaga Europă. Chiar dacă într-o variantă abreviată, sejurul pe care l-am petrecut pe urmele filozofilor din Græcia magna mi-a smuls din inimă un mănunchi de făgăduinţe. Sicilia nu-i doar o provincie dintr-o țară-unicat, ci și o lume fără pereche între toate lumile posibile.

Cu gândul la infinita dramă a copiilor înghițiți de lava fierbinte a muntelui răzbunător, am rămas o după-amiază la Herculaneum şi Pompei. Am luat apoi trenul de noapte către orașul adoptiv al lui Giuseppe Mazzini.

Ne-am trezit din somn din pricina zgomotelor metalice. Vagoanele au fost îmbarcate pe vapor pentru a traversa mica strâmtoare Reggio Calabria — Messina. Legenda spune prin această strungăreață a trecut, la început de veac XVI, fratele minorit Francisc de Paola. Cum? Și-a întins mantia călugărească și a plutit până la țărm, după ce fusese izgonit din barca unor pescari răi şi cărpănoși.

Când motoarele vaporului s-au turat și căpitanul a arătat direcția spre Sicilia, știam că litoralul ne pregătise binecuvântări solare. La primele ore ale dimineţii, trenul defila pe linia răsăriteană a insulei. Am salutat cordial și apoi am luat apoi la pas faimoasele orăşele: Taormina, Catania, Siracusa…

În mai puțin de-o săptămână, m-am trezit rănit fără leac de splendorile acestei mirese a Mediteranei. Am plecat din Sicilia bolnav fără leac, precum ochiul zugravului rănit de sugestia paradisiacă a prea multor frumuseți pământești.