Atacul terorist de la München. Cine mai e Stăpân pe viață și pe moarte?
München, 22 iulie 2016. Noi morți și răniți, nevinovați.
„Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele… Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia.” Cu aceste cuvinte adresate creștinilor din Roma primului secol după Hristos, apostolul Pavel fixează principala funcție a Statului laic: asigurarea liniștii publice.
Statele occidentale nu reușesc să mai asigure pacea domestică.
În fața stăpânirii seculare, rău-făcătorii agită sabia războiului civil sub forma unui Kalașnikov. Ei nu se mai tem nici de porunca Cezarului, nici de cuvântul apostolic; nici de Pilat, nici de Hristos. Strigă doar atât: Allahu abkar! și apoi ucid cu sânge rece.
Ce-i de făcut?
Întâi de toate, trebuie corectată hipertrofia Statului. Liderii guvernelor occidentale sunt preocupați să regleze temperatura planetei, să dicteze curbura bananei, să redefinească familia, să centralizeze economia, să monopolizeze serviciile educaționale, să organizeze sindicatele, să reglementeze viața sexuală a cetățenilor și, în genere, să tulbure viețile oamenilor de rând printr-un activism juridic ieșit din matca normalității.
Confiscat de atâtea griji lumești, Statul obez și costisitor din numeroase țări apusene a uitat să se achite de o datorie constitutivă: garantarea păcii între membrii aceluiași corp politic.
New York 11/09/01; Madrid 11/03/04; Londra 7/07/05; Frankfurt 02/03/11; Paris, Charlie 07/01/15; Chatanooga, 16/07/15; Paris, Bataclan 13/11/15; San Bernardino 02/12/15; Köln 31/12/15; Bruxelles 22/03/16; Ierusalim 18/04/16; Orlando 12/06/16; Istanbul 28/06/16; Nisa 14/07/16… Tristul pomelnic de mai sus arată un lucru banal: Occidentul secularizat prin false ideologii ale salvării umaniste s-a trezit cu problemă cât casa de mare: Dar al-Islam („casa Islamului”).
