Cum mi-a schimbat viața micul dejun?

Era sfârşitul unei luni, sfârşitul unui an și, pentru mine, sfârşitul unei lumi. Era 22 decembrie 2012.

Simţeam o adâncă oboseală în suflet. Mă incomoda un surplus de kilograme, vreo douăsprezece la număr.

Aveam probleme cu refluxul gastric. În prima tinerețe, când scriam teza de licență la Cluj, mă tăvăleam pe jos de durere. Purtam în buzunar mereu un Malox sau o pastilă de Omeprazol, ca să potolesc aciditatea care mă dusese în pragul ulcerului. Nu puteam să beau limonade ori să mănânc legume crude.

Dar asta nu era totul.

Generos cu pântecele și tandru cu gâtlejul, măsuram prietenia nefiltrată în litri de bere.

Uneori, spre trei dimineața, mă puteați găsi la o şaorma în Dristor Kebab, dezbătând alături de amici soarta universului și a politicii românești. Nu mă deranjau cărnurile prăjite, sosurile uleioase ori cartofii gratinați. Combăteam căderile de glicemie cu porții consistente de baclava sau orez cu lapte.

A trecut şi Crăciunul lui 2012, cu ştiutul dezmăţ culinar. Kilogramele mă apăsau. Nu puteam să alerg, nici să înot.

În noaptea de Revelion știam atât: că voiam să mă schimb.

Sătul de mine însumi, am decis la 1 ianuarie 2013, să slăbesc. Ținta minimă era 10 kilograme. Doream o transformare palpabilă a vieții mele dezordonate.

Nu știam nimic despre nutriție, deci i-am cerut unui prieten să mă îndrume.

În 3 ianuarie 2013 m-am prezentat la un birou din Cotroceni, unde am făcut evaluarea metabolică pe aparatul Tanita și-am descoperit că aveam de slăbit 12 kilograme. Stăteam prost cu hidratarea, aveam 47 ani vârsta metabolică şi mă apăsau grăsimile viscerale. Am mai primit spre gustare un shake delicios, cu aromă de biscuiți și iaurt.

N-am adoptat o dietă, ci am îmbrățișat un stil de viață. Iar rezultatul se vede.

Totul a pornit cu restabilirea micului dejun echilibrat.

Am scăpat de somnul de amiază amânând, probabil, somnul de veci. Am învățat cum să beau apă, scăpând de stările de foame. Deveam mai prezent la lucrurile din jurul meu.

După două luni şi jumătate pierdusem 10 kilograme, scăpasem de căderile de energie din timpul zilei, pierdusem hiperaciditatea gastrică și căpătasem masă musculară suplimentară. Eram încântat. Mai târziu am devenit tată.

Și pentru asta sunt recunoscător.

2 comentarii »

  1. „voiam să mă schimb” și „voiam o transofrmare” este termenul literar corect Domnule Neamțu !
    – „voiam” – Dar probabil că „vroiați” să învățați mai multă limba română și nu ați putut…

Lasă un răspuns