Elisabeta Rizea versus J.-P. Sartre: o comparație inactuală
Elisabeta Rizea n-a avut doctorat la Sorbona, dar a făcut parte din elita morală a României.
Riscându-și viața în anii de prigoană, țăranca din Argeș a crezut până la capăt în libertate. Sufletul ei curajos a susținut rezistența anti-comunistă a grupării Arnăuțoiu așezată pe versantul sudic al Carpaților.
Câtă simplitate, atâta demnitate!
Îndrăznesc acum o comparație între necunoscuta eroină din Nucșoara și vedeta cafenelelor pariziene din anii 1950: Jean-Paul Sartre.
Dacă Elisabeta Rizea a rămas în fiecare clipă un om liber, faimosul Sartre a fost sclavul minciunii și un saltimbanc al oportunismului social. Elisabeta Rizea a înfruntat dictatura sovietelor. Jean-Paul Sartre a cauționat-o, prin vizite succesive la Moscova sau Havana (precum Barack Obama, în zilele noastre).
Închei spunînd că Adrian Păunescu are o statuie, dar Elisabeta Rizea nu. O tempora, o mores…
Domnule Mihai NEAMTU, traim vremuri strambe; atat de strambe incat ,daca nu esti atent ,cineva vrea sa te faca sa crezi ca “un neadevar” este “adevarul adevarat”.Eu mi-am ales meseria de inginer, lupta cu fierul fiind ceva mai grea decat lupta cu o cafea la o terasa; cred ca si lui Sartre i se potriveste spusele lui Arghezi, adresate lui Zaharia Stancu: una spunem si alta fumam; si daca cei ce fumau “amerecane”, erau cati erau pe atunci, acum sunt mult mai multi si bine acoperiti.Acesta este unul din motivele pentru care Elisabeta Rizea nu apare in manualele scolare ,nu apare ca personaj intr-un film artistic dinn care tot omul sa inteleaga diferenta dintre “lucrul facut” si “lucrul vorbit” la o cafea pe un bulevard din Paris.As face o legatura intre faptul ca nu am promovat-o (inteligent) la nivel european pe Elisabeta Rizea si evenimentele teribile care se intimpla tocmai pe trotuarele unde s-a baut o cafea la o “vorbarie” lunga, lunga.
Valeriu Roșca: mulțumesc!