Dughin și doaga lipsă. Cum batjocorește Dan Puric memoria lui Mihai Eminescu?
Patriotismul domnului Puric pare ușor selectiv, funcționând după un model idiosincratic:
în fața vecinilor care te-au violat, vârtutea se înmoaie; în fața aliaților care te-au ajutat, obrăznicia se umflă.
Pentru cei care au uitat, violul rusesc se numește Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța; la celălalt pol, ajutorul american a însemnat eliberarea unor foști deținuți politici la intervenția lui Nixon, găzduirea unor dizidenți și refugiați anticomuniști, emisiunile postului Radio Europa Liberă, cooptarea în NATO și, mai recent, scutul anti-rachetă.
În acest context, cui credeți că i-a propus ortodoxul Puric să facă o ditamai „antantă creștină”? Faimosului Alexander Dughin, fost membru al Partidului Național Bolșevic din Rusia și consilier informal al președintelui Vladimir Putin. Anti-american visceral, ipochimenul îndrăgostit de Himmler și Stalin, deopotrivă, declara pentru o gazetă poloneză următoarele:
„Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din casă şi omoară măcar un yancheu! (s.n)” Cum îl caracterizează Dan Puric pe acest ideolog smintit al euro-asiatismului? Un ins „deștept [care] își iubea țara în mod absolut. […] Un sociolog care (sic) nu avem în țară așa ceva.”

Nu înțeleg de ce iubirea absolută a unui așa-zis creștin pentru Rusia se traduce prin uciderea ritualică de yanchei? Poate pentru că și legionarii vedeau necesară uciderea de evrei ca expresie a iubirii de aproapele… Voi lăsa deoparte complicațiile clinice ale derapajului psihic etalat de Alexander Dughin & co.
Întrucât Mihai Eminescu rămâne un reper obligatoriu pentru cititorii lui Dan Puric, îmi permit să evoc aici modul apăsat în care, neconsolat de pierderea Basarabiei, tânărul redactor de la „Timpul” comenta, la nici treizeci de ani, imperialismul muscalilor:
„de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special şi nu-i cerem decât ceea ce suntem în drept a-i cere.”
Și tot Eminescu făcea la 1878 o observație istorică perfect actuală:
„Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei… ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.”
Nu știm cum ar fi prezentat Eminescu furtul Tezaurului sau imensa tragedie a bolșevizării. După instalarea Armatei a XIV-a pe malul Nistrului, după asasinatele în lanț produse la adresa adversarilor lui Putin, după boicotul practicat de Moscova la adresa vinurilor moldovenești, după moartea președintelui Kaczynsky la Smolensk, după intimidarea Georgiei, după anexarea Crimeei și după sistematica subminare a proiectului unionist la Chișinău, Dan Puric comentează atitudinea Kremlinului cu ochii umeziți: „Încearcă rușii să-și revină, foarte bine, bravo lor!”
Să-și revină după ce? După aproape un veac de colonialism panslavist, întemnițări și batjocuri, cu insule de Holodomor și Gulag presărate între Riga și Bălți, între Harkov și Ungheni, între Cernăuți și Tallinn…
O tempora, o mores!
Stimaţi Comentatori, sau cum vǎ consideraţi,
Am citit cu o mare strângere de inimǎ acuzaţiile aduse Domnului Dan Puric, din punct de vedere ~ politic, Românesc, patriotic si faptul ca ar batjocori memoria lui Mihai Eminescu. De ce face asta ? ? ?
Eu contez ca spirit Romanesc, Omenensc, şi Crştin Ortodox, cǎci toatǎ familia mea a fost macinatǎ de sistemul Comunis, importat din Estul (Salbatec) iar eu trǎiesc acum în Westul Salbatec, respectiv în Statele Unite ale Americii( cât timp vor mai fi unite şi acestea).
Dar azi când suntem bombardaţi cu Satanisme de tot felul, moderne şi chiar invechite, când Biserica a ajuns coruptǎ prin capii ei ( mǎ refer la cea Ortodoxǎ şi Catolicǎ), cǎci nu numai Patriarhul Romaân este vinovat ci şi Papa actual, care dupǎ unii oameni culţi (puţini ce-i drept) din West este un om fǎrǎ character pupǎtor de maini Masonice ca sǎ-şi ţinǎ tronul cu gaurǎ.
Aici în West am trǎit cu speranţa cǎ un alt soare se va ridica pe cerul României spre trezirea Naţiunii, spre Re Increştinarea Ei, spre Eliberarea Sufletului si Spiritului Românesc de Prostia în care a fost robit şi urgisit timp de aproape un secol, sub dominaţia Comunisto~Bolşevicǎ, importatǎ cu forţa în 1945 – 1948.
Da ! S-au fǎcut greşeli grave mereu, pentru cǎ am avut parte în Istorie de Guverne de (Gunoaie Polititce ) nu de politicieni. Cei care au fost cu dragoste de Țarǎ adevǎraţi patrioţi au fost mereu distruşi.
Mǎ doare inima când mǎ gandesc la Romania pentru care mi-am petrecut un an în Arestul Securitǎii la Mallmaison de pe Calea Griviţei, alǎturi de mulţi Intelectuali, care s-au jertfit mereu pentru aceiaşi idei:
Libertate, Frǎţie şi Credinţǎ !
Smnez cu lacrimi,
Mihai Ionescu Cǎmǎraşu.
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
Respect pentru eroii neamului românesc.