Corectitudinea politică îi face pe europeni să fie sclavii propriilor lor frici. 

Teama de a părea conservator, rebel, idiosincratic sau reacționar. Anxietatea individului singuratec în fața turmei pasive și disciplinate. Frica de-a spune adevărul inconfortabil pe care politicianul din Bundestag, jihadistul radical cu pașaport britanic, polițistul olandez, ofițerul ANAF sau lucrătorul Barnevernet îl va sancționa în numele progresului, al emancipării minorităților și al conformismului social. 

  
Trăim vremuri fertile pentru servitutea voluntară și prostia bovină. Trăim timpuri nefericite pentru cauza libertății de expresie și a demnității individuale (taxată de Stat, disprețuită de elita tehnocratică și ignorată în mass-media).

Recunoaște cineva citatul de mai jos?

“…Sărace, mizerabile popoare smintite, naţiuni înverşunate în propria voastră nenorocire şi oarbe la propriul bine! Vă lăsaţi jefuite pe faţă de cel mai frumos şi mai pur avut… [libertatea]

Şi tot acest dezastru, această nenorocire, această ruină vă vine nu de la duşmani, ci fără îndoială de la cel căruia îi daţi puterea…

Să căutăm deci să înţelegem… cum se face că această dorinţă obstinantă de a servi a ajuns a fi atât de înrădăcinată, încât până şi iubirea de libertate pare a fi acum nefirească…”.