De ce l-a ucis Cain pe Abel? Despre două arhetipuri ale umanității

Timpul de iarnă mi-a scos la iveală povestea tulburătoarei crime petrecute între doi frați: Cain îl ucide pe Abel. De ce a curs sânge? De ce agricultorul îl omoară pe păstor?

Biblia ne spune că jertfa lui Abel a fost bineplăcută lui Dumnezeu, în timp ce jertfa lui Cain a fost refuzată. Este oare favoarea divină acordată gratuit un argument suficient pentru a-ți omorî fratele?

Este întrebarea pe care și-au pus-o și primii exegeți creștini ai Scripturii. Augustin din Hippona rămâne uimit de faptul că bunătatea lui Abel nu stârnește admirația, ci invidia fratelui. Natura umană suferă de-o misterioasă dezbinare, acolo unde am putea spune că legătura de rudenie trebuie să unească. Ca și în cazul relației dintre Romulus și Remus, fondatorii Romei, avem de-a face cu o fraternitate sângeroasă.

Cain și Abel apar ca două arhetipuri ale umanității. Păstorul este străin și călător pe acest pământ, în timp ce agricultorul rămâne obsedat de posesia bunurilor sale.

Așa cum fiii cetății îl ucid pe Hristos la marginea Ierusalimului, Păstorul cel Bun, reprezentantul civilizației (Cain) stârpește viața lui Abel de pe fața pământului. Mânia fermierului îi face fața neagră, posomorâtă. Cei doi frați ies în câmp iar crima se produce printr-o execuție banală și rapidă.

La fel ca ciobănașul mioritic, Abel nu reacționează la amenințare. Cain îl ademenește, își ascunde intențiile și apoi îl lichidează. Cain e cuprins de invidia egalitară. El se află în imposibilitatea de-a accepta diferența darurilor omenești și faptul că, din rațiuni misterioase, cineva are mai mult noroc sau mai multă carismă decât tine.

În descrierea biblică, Cain e cuprins de regrete și devine fondatorul primei cetăți din istorie. Varianta Scripturii ebraice diferă de Coran, dar mitul are o putere universală de explicație. El devoalează raporturi obscure și trăiri intense ale sufletului, pe care psihologia contemporană nu le știe vindeca.

Ura lui Cain s-a metamorfozat în felurite chipuri de-a lungul modernității. În timpul Revoluției Franceze, ura față de familia regală, față de aristocrați și față de preoți s-a manifestat sub umbra ghilotinei. În timpul Revoluției bolșevice, ura față de proprietari (numiți kulaci sau chiaburi) n-a fost decât o explozie a resentimentului proletar la cote astronomice.

Marx ne-ar fi putut da o explicație materialistă pentru succesul lui Abel, făcând poate din Cain un revoluționar comunist (în timp ce Abel l-ar fi imitat, probabil, pe Ghandi). Pentru naziști, Abel ar fi fost socotit membrul unei rase inferioare… Astăzi, ura față de Abel ia forma cristofobiei și a disprețului față de familia tradițională.

Să ne gândim la soarta lui Cain oricând nu putem admira succesul altcuiva, oricând Dumnezeu ni se pare arbitrar în deciziile Sale, oricând suntem copleșiți de invidie, frustrare, pizmă, răutate. Când ucizi un om (chiar și prin cuvinte), tu ucizi de fapt o lume întreagă.

 

2 comentarii »

    • pfffffffff……piste tot!…..chiar si n beserica!….mai ales in beserica ????………jumate din romeni inca ii comunisti………nepasarea lucitorilor globali e mai mare ca oricand parca!….astia stau gata sa se ia la bataie iar………si acuma e faza pe magatone!…..singura diferenta fata de trecut………..”si n vremea aceea….oamenii si vor face asa mult rau……ca duamne-duamne asta va trebii sa preasca timpul!”…..sau asa ceva……..in vremea pasarilor de fier cu foc in coada……sau imediat ulterior………..vai de lume!…….

      (va rog nu raspundeti „in fhund la domnu alice”…….sau asa ceva……)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s