Stimate domnule Neamțu,

Vrea sa va aduc la cunostinta ca există in Romania un grup de persoane, nesemnificativ din punct de vedere numeric deocamdata, care sustin legalizarea homeschoolingului si o parte din ele chiar il pun in aplicare, desi ilegal sau semi-legal, prin inscrierea la scoli umbrela in strainatate.

Este vorba de Asociatia Homeschooling Romania, initiata de Gabriel Curcubet si un grup de persoane din Odorheiul Secuiesc, insa de curand ea s-a extins, in mod informal deocamdata, cuprinzand si un grup de persoane din Bucuresti cat si romani expatriati. Ca urmare a dezbaterii legii, membrii AHR si nu numai, au transmis mai multe memorii la Ministerul Educatiei si la Comisia de invatamant care dezbate legea in Parlament, insa pana acum fara niciun rezultat – si nici nu ma astept la unul, din nefericire.  

Homeschoolingul nu este, desigur, o solutie universala. Este insa o solutie educationala excelenta pentru familiile care o doresc si care trebuie sa aiba libertatea de a urma un astfel de model educational care de altfel nu exclude tutori privati sau chiar mici scoli organizate mai mult sau mai putin informal de grupuri de familii unde socializeaza adultii si copii de mai multe varste (de altfel, istoric asa a aparut educatia formala, cu mult inainte ca statul sa intervina ca furnizor).  In orice caz, sper ca deocamdata legislatorii vor lasa la latitudinea parintilor aceasta optiune macar la nivel de gradinita si nu vor vota o prevedere unica in istoria civilizatiei, fara precedent nici macar in antica Sparta : este vorba evident de instituirea gradinitei obligatorii conform legii invatamantului universitar aflta in dezbatere.

Aparitia unor licee private profesioniste ar fi, fara indoiala, extrem de binevenita insa ma indoiesc ca acest lucru va fi posibil atat timp cat enormul sector educational de stat este in vigoare. De ce spun acest lucru ? Deoarece in competitia asimetrica cu sectorul public, pretul unei educatii la o scoala privata de calitate vor fi prohibitive intr-atat incat educarea copiilor la scoli de stat, plus recursul la meditatii (care reprezinta tocmai un corectiv partial la deficientele structurale ale educatiei publice) va fi in continuarea solutia cea mai profitabila. Acest lucru reiese foarte clar din experienta de pana acum a liceelor private din Romania care numara ca elevi doar pe cei mai neinzestrati sau nesarguiciosi tineri.

Acelasi lucru, intr-un mod mult mai vizibil chiar, se intampla la nivelul educatiei universitare unde ratiunile sunt mai sofisticate, insa patternul este acelasi : sistemul public universitar socializeaza costuri pe cale politica si acest lucru ii  permite, in ciuda ineficientei sale, sa fie mai competitiv in termeni relativi decat universitatile private care au aparut sau care ar putea sa apara in Romania, cu atat mai mult cu cat invatamantul universitar de stat a capatat un caracter public-privat o data cu extinderea fantastica a invatamantului de stat cu taxa.

Insa intreaga problema este mult mai adanca : un invatamint realmente privat si in acelasi timp eficient, inovativ, si moral va trebui sa fie eliberat de constrangerile de programa sau de certificare impuse de stat si sa functioneze in baza alegerii consumatorului si a competitie caci, asa cum se intampla in Franta cu scolile confesionale, ce diferinte mai exista intre scolile de stat si ce le asa-zi private daca cele din urma functioneaza dupa aceiasi programa, cu aceleasi cadre, dupa aceleasi manuale si metode, cu studenti certificati la finalul studiilor dupa aceleasi standarde si, colac peste pupaza in cazul scolilor catolice franceze, sunt obligate sa nu “discrimineze” pe criterii de religie?!

Singura speranta ramane probabil ca, pe viitor, atat numarul persoanelor care constientizeaza tarele structurale ale educatiei de stat, cat si numarul intelectualilor inclinati sa investigheze serios problema sa creasca si sa isi exprime cat mai frecvent si mai corent pozitia.

Primiti salutarile mele sincere,

Bogdan C. Enache