Iată cum scria, pe la 1872, boierul pașoptist Ion Ghica:
„Când într-un popor găsim oameni onești, afectuoși, bine-voitori, îndatoritori, oameni care trăiesc în bună înțelegere între dânșii, care au simțul moral al binelui și al dreptului, oameni fără viciuri, învățați, muncitori, care trăiesc cu îndestulare din productul ostenelii lor, procurându-și toate trebuințele vieții materiale, mulțumirile spiritului și ale animei; când în mijlocul lor găsim securitate și garanție pentru avere, pentru onoare și pentru viață, respect pentru dreptul fiecăruia, zicem că acel popor este civilizat.

Când, din contra, găsim oameni cu care trebuie să fim necontenit atenți ca să nu devenim victima relei lor crediințe, în mijlocul cărora trebuie să stăm armați în contra hoților, oameni care nu fac nicio distincțiune între omul muncitor și cel trândav, între omul onest și între hrăpitor; oameni cu prejudecăți, superstițiuni și netoleranți, care nu respectă convicțiunile și credințele altora, care în loc de a proteja, persecută, în loc de a iubi, urăsc, în loc de a voi binele unul altuia se pizmuiesc între dânșii, se persecută unii pe alții, zicem că acel popor nu este civilizat.”