Poate că nu sunt decât un sentimental atras de imaginea Carpaților. Poate c-am rămas un nostalgic îmbătat de parfumul și frumusețea meleagurilor natale.   
Oricât de departe am ajuns pe meridianele lumii, n-am uitat niciodată Balada lui Porumbescu, istoria rânduielilor sătești din Transilvania, rămășițele civilizației de Cucuteni și urmele castrelor romane, inteligența programatorilor IT, simplitatea vorbei țărănești, Măiastra lui Brâncuși, melancolia eminesciană, felul șod al graiului ardelenesc, sunetul de toacă de la Tismana, biserica Trei Ierarhi, ciorba de lobodă, mirosul de cozonaci, creativitatea publicitarilor autohtoni, parcul Copou din Iași, parcul Rozelor din Timișoara sau grădina botanică din Cluj, Rapsodia lui Enescu, reflexele familiste ale omului de rând, taclaua și cheful balcanice, limba română din poezia lui Arghezi, liniștea vacilor din pășunile alpine, amestecul de pitoresc și naturalețe al muntenilor, obcinele Bucovinei, prazul oltenesc, mielul la cuptor, vinul de Purcari, curăția zăvoaielor din Cheile Nerei, prohodirea Domnului în Vinerea Mare, luminile din noaptea Învierii, ouăle încondeiate de Paști, Paraclisul Maicii Domnului (în interpretarea psalților bizantini), talentul lingvistic al bănățenilor, secretele bucătăriei moldovenești, borșul de pește în Deltă, horitul maramureșenilor, vorbele de duh ale pustnicilor sau colindele cântate-n ajun de Crăciun.

  
La mulți ani române, oriunde te-ai afla!