Lecția învățată cu Noua Republică. Un interviu pentru Ziare.com

Ioana Ene Dogioiu: Strada viseaza la partide noi care sa salveze Romania. Dvs chiar ati facut un partid nou, bazat pe principii, Noua Republica. E usor sa faci un partid?

Mihail Neamțu: E usor sa faci, dar e mai greu sa cresti un partid functional. N-am fost singur, am fost

o echipa de oameni idealisti si entuziasti care am trait, aproape trei ani, miracolul democratic al asocierii.

Miracol?

In Romania nu prea avem cultura asocierii. Suntem inca o societate traumatizata, in care increderea dintre oameni a fost subminata de existenta turnatorilor la securitate. Si de aceea asocierea unor oameni, care nici nu se cunosteau inainte, sub o cupola un crez politic mi se pare, da, un miracol.

Cum v-ati gasit?

Dupa fiecare aparitie la televizor primeam mesaje pe Facebook sau mesaje de solidarizare pe saitul miscarii noastre. Am utilizat „social media”, dar am construit mai ales in cercuri, din aproape in aproape. De exemplu, anuntand ca joi voi fi la Slatina, martea primeam un mesaj de la un profesor de matematica care imi spunea ca ma asteapta la o anumita ora, intr-o anumita cafenea, cu 20 de oameni. Si ne-am trezit pe loc cu o filiala.

Sigur ca membrii acestia au trecut niste teste de angajamant:

sunt dispus sau nu sa contribui cu o suma la fondul partidului?

Am inceput cu 50 de lei cotizatia lunara si au fost destui care au abandonat cauza.

Am pus si filtre de ordin doctrinar. Uneori e socant sa descoperi cat de maleabila a devenit constiinta lui Moromete din Romania anului 2015. Merge cu cine e pe val. Penetrarea noastra in mediul rural a si fost foarte dificila pentru ca acolo dadeam peste oameni care fusesera cu mai toate partidele. Pentru puritanii Dreptei curate, traseismul facea imposibila colaborarea.

Prin 2011-2012 paream o alternativa de viitor, apaream in fluxul de stiri si eram tentanti. Multi au venit la Noua Republică din ratiuni pragmatice, nu de convingere ideologica.

Ati refuzat orice forma de traseism?

Numai traseismul de la stinga la dreapta. Cred ca oamenii au dreptul sa-si schimbe optiunea cind vine vorba de partide sau lideri.

Suspecta pare doar incalcarea frecventa a granitei Stinga/Dreapta.

Noi am introdus un filtru etic, o carantina: doritorii veniti direct din alte structuri sa aiba rabdare sase luni, sa fie evaluati, sa ne lamurim daca vor intr-adevar sa faca parte din comunitatea noastra politica sau daca vor doar o functie. Si jumatate dintre cei care au vrut sa vina au disparut.

Ati vorbit despre filtrul doctinar. Vi se pare ca in Romania conteaza doctrina la vreun partid? In piata se cere integritate, nu clarificare doctinara.

Pentru cei are cred ca n-au nevoie de busola doctrinei am o veste proasta:

mai devreme sau mai tarziu piata va cere de la tine, partid politic, o pozitionare, pe diverse teme, ca e vorba de fiscalitate, mariajul gay sau refugiati.

In plus, fiind parte a UE, trebuie sa faci parte dintr-o familie politica europeana. Noua Republică a facut parte din grupul conservatorilor si reformistilor de la Bruxelles – o noutate absoluta pentru Romania.

Ideea de baza a partidelor care au reusit pana acum este ”sa facem sa fie bine sa nu fie rau pentru popor”. Asa ajung liberalii sa voteze majorari de lefuri otova pentru bugetari, de exemplu.

Important e pentru cat timp vrei sa faci sa fie bine? Un partid politic si, cu atit mai mult, o natiune sunt proiecte pe termen lung.

Problema este cat de responsabil esti, cat de adanc si de strategic vrei sa actionezi, ce credinte ai si cum le sustii pe lunga durata.

Eu cred ca oamenii vor coerenta, statornicie si previzibilitate, chiar daca nu pozitionarea ta nu e definita mereu in termeni doctrinari.

Va mai fac o marturisire: coerenta doctrinara conteaza mult in relatia cu finantatorul. Singurii oameni seriosi care ne-au sprijinit material au fost antreprenorii cu valori si credinte tari. Daca sponsorii tai vad incoerenta, ezitare, adica absenta unor principii, atunci sprijinul dispare. Sigur, sponsorul vrea sa vada si perspectiva succesului pragmatic, pentru ca ideile sale chiar sa fie reprezentate.

_0000 NR

Si am ajuns la subiectul delicat al banilor. De ce suma ar fi nevoie pentru a face un partid functional?

Pentru a face o organizatie politica sa decoleze cu adevarat bugetul minim este de circa 2 milioane de euro an. Noi am avut cu mult, mult mai putine resurse. Sa decolezi inseamna sa ai candidati vizibili in cel putin cinci orase mari ale Romaniei, cu perspective clare de victorie.

Costurile de branding, training, marketing, publicitate online, prezentare a candidatilor in tara, sistem IT, turneele prin orasele universitare, inchirierea de sali, toate acestea insumate te aduc la

o cifra cu sapte zerouri.

Te costa ceva sa imprimi chiar si 100 de tricouri pentru voluntari ori sa hranesti 40 de zile staff-ul candidatului dintr-un orasel. Te mai costa calatoriile intre centru si diferitele fiefuri ale partidului. Nu exista prinz gratuit. Totul costa.

Sediile?

Sunt utile, dar nu cele mai importante. Noi am gresit poate investind mai mult in sedii decat in formarea oamenilor lipsiti de experienta politica. Tehnologia a evoluat foarte mult si

un partid inteligent va putea minimiza, in 2020, costurile de infrastructura.

Pentru socializare, tinerii prefera localurile usor informale. Dar, oricum, iti trebuie un mic sediu in marile orase, deci macar un apartament. E nevoie si de spatii de depozitare, de autoturisme, de calculatoare, de copiatoare, de imprimante, etc. Cine crede ca poate porni la drum doar cu entuziasmul juvenil si energia romantica a unui neo-pasoptist se inseala.

Vedeti, noi uitam ca pasoptistii erau mici boieri, ca aveau proprietati, deci importante resurse financiare.

Cititi corespondenta dintre Vasile Alecsandri si Ion Ghica si veti descoperi ca parintii Romaniei moderne nu erau muritori de foame. Orice om care azi vrea sa inceapa o constructie trebuie sa isi calculeze resursele materiale pentru minim cinci ani. Eu timp de trei ani mi-am pus viata privata intre paranteze. Nu am tinut cursuri, n-am agonisit nimic, n-am scris carti si nici pe la Ateneu n-am prea trecut.

Antreprenoriatul politic te consuma.

Si din ce ati trait?

Am avut un sprijin important din familie, pe linga micile economii facute inainte de 2011. Dar eu ca individ nu costam mult, ci activitatile de partid ne ardeau la buzunar: stringerea de semnaturi (25,000), inainte de toate. Recomand amatorilor sa aiba un manager cu experienta in pozitia de secretar general al partidului. Sub presiunea deciziilor politice, un lider prost sfatuit va face greseli administrative.

Fara o echipa de capitalisti experimentati e imposibil sa reusesti.

Mesajul meu e simplu: partidele nu se intretin cu aer. Postarile pe FB sau discursurile inflacarate ajuta, dar sunt total insuficiente.

Intr-o cultura democratica ar trebui sa vorbim mai deschis despre interesul legitim al finantatorului. De ce sa-ti dau eu, antreprenor, niste bani tie, omule politic?

Daca dau, va spune sponsorul format in scoala americana a politicii, atunci vreau sa fiu partas la deciziile strategice ale organizatiei.

Asa cum exista corporatii cu actionariat la vedere, cred ca partidele trebuie sa isi arate finantatorii. Legea finantarii trebuie schimbata si ea, desigur. Dar nu-i poti pune pe picior de egalitate pe omul care risca sa piarda zeci de mii de euro si pe chitibusarul sau circotasul de rind.

Partidele tinere, usor imature, sunt bintuite de-un duh egalitarist care blocheaza decizia, contesta la sase luni conducerea si ataca public finantatorii. De aceea, ele si mor.

Si acum finantatorii sunt parte din decizia partidelor-sistem. Decizia privind banul public, contractele cu statul…

Asa este, dar vad o diferenta fundamentala.

Banii partidelor-sistem sunt banii murdari, banii nemunciti, banii sifonati din avutia nationala. Din acest motiv relatia sponsorilor cu partidele e netransparenta.

Nu ii stim pe finantatorii din umbra. Nu stim exact din ce traiesc liderii partidelor, ca n-or trai toti cu mia de euro oferita ca leafa parlamentarilor…

Trebuie reformat sistemul de finantare a partidelor. O organizatie democratica nu este doar barcuta plutitoare a unor visatori, ci si o adunare de interese legitime.

Comunicarea cat conteaza?

Este esentiala in lumea videocratiei. Nu se poate fara comunicatori inteligenti, zimbitori, flexibili si rezistenti la efort. De aceea,

un partid nou are nevoie de branduri personale deja consacrate in societate.

Si, din pacate, sunt foarte putine voci credibile din mediul business ori personalitati din lumea culturala dispuse sa se asocieze cu un partid – chiar si un partid nou.

In platforma Noua Republica, eu am ramas, din pacate, singurul comunicator vizibil al partidului, desi ma laud c-am propulsat pina la patruzeci de persoane pe micile ecrane ale televiziunilor locale sau nationale. Dar cind exista un singur comunicator principal, dupa trei ani apare fenomenul de epuizare, rutinizare a carismei, surescitare, chiar nervozitate.

Am anticipat aceste pericole in primavara lui 2012, cind i-am propus dnei Monica Macovei sa devina presedintele Noua Repubica.

I-am atunci si pe Mihai Razvan Ungureanu, pe Sever Voinescu, pe Teodor Baconschi sau Adrian Papahagi, insa cu totii gravitau atunci pe orbita PDL.

Am fi putut crea o constelatie remarcabila pe o platforma curata. N-a fost sa fie. Ma bucur ca M10 vrea sa continue proiectul.

Ce recomandari le-ati face celor care se pregatesc pentru alegerile din 2016?

Sa concentreze resursele existente pe o campanie electorala in cinci-sase localitati importante. Le-as mai sugera liderilor sa-l citeasca pe Zig Ziglar si sa ofere candidatilor niste cursuri generale de vanzari. Actiunea electorala se adreseaza publicului general, iar produsul politic trebuie ambalat foarte bine. Doctrinele foarte complicate se cer explicate in strada prin cateva propozitii simple, des repetate si bine invatate.

Standardizarea mesajului este secretul duplicarii.

Zimbetul nu trebuie sa lipseasca de pe chipul unui politician. Un partid functional este o fabrica de candidati.

Simplul fapt ca e vorba despre oameni noi si profesionisti in domeniile lor nu e suficient?

E un pas inainte, dar nu-i suficient. Candoarea si noutatea abia razbat cateva luni. Dupa aceea, noutatea in sine nu mai este un argument.

Multi spun ca noi partide pot juca un rol foarte important in alegerile de anul viitor. Poate deola un partid intr-un an?

Poate doar un partid local. E nevoie de opt-zece ani ca sa construiesti un partid cu relevanta nationala.

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s