Ne este greu, uneori, să recunoaștem că sărăcia e lăcașul neputinței și mama invidiei.

Penuria se aseamănă temnițelor ferecate și porților închise, pline de rugină. Națiunile sărace sunt private de speranță. O familie vrea să-și trimită copilul talentat la orele de pian, însă n-are bani… O mamă vrea să-și trateze copilul bolnav cu cele mai bune medicamente, dar îi lipsesc resursele. 

Tinerii căsătoriți își doresc o casă mai spațioasă, dar creditul la bancă-i înrobește pe viață.

Doi soți îndrăgostiți își doresc o vacanță la Paris, dar amână excursia din pricina lipsei de resurse… Un student eminent râvnește la o veche enciclopedie, dar prețul cărților din librărie ustură. Un pictor visează la pensula unui maestru, dar pare, totuși, prea scumpă… De ziua lui, copilul ar vrea să ajungă la Disneyland, dar tu-i reciți același refren: “nu se poate”. Poate la anul! Cercetătorul visează în laborator la mari descoperiri științifice, dar buzunarul îi spune c-au rămas prea puține parale pentru brânză, lapte și pâine…

Sunt povești reale despre oameni care vor multe de la viață, dar obțin gustul amar al eșecului. Strugurii pe care nu-i ai sunt acri. De ce? Pentru că n-ai avut forța, dorința sau consecvența de a duce visul familiei tale la îndeplinire.

Sărăcia debilitează. Sărăcia handicapează. Sărăcia amărăște inima și întunecă mintea.Sărăcia lovește copilăria și amărăște bătrânețea.

Oamenii săraci pot fi șantajați mai ușor, deci sunt conduși prin lanțul fricii. Există o singură sărăcie binecuvântată de Biserică: sărăcia voluntară a monahilor. În rest, pentru oamenii care și-au întemeiat familii, puținătatea nu-i deloc o virtute. E o mare vulnerabilitate.

Comunismul a mizat pe resentimentul săracilor contra celor avuți: boieri, negustori, industriași, avocați, oameni gospodari, țărani înstăriți… Toți aceștia au înțeles că banii se află mereu în două locuri: fie-n buzunar, fie-n cap. Dacă-mi doresc ceva este să-i educăm pe români în direcția independenței financiare.

Țara noastră va fi puternică atunci când îi vom învăța pe liceeni să nu-și dorească o slujbă, ci o viață de om liber! Numai descătușând energiile micilor și marilor antreprenori vom ieși din condiția precară a unei țări asistate de organismele financiare internaționale. Este o veritabilă crimă ca prin ignoranță, furt și minciună să lăsăm tinerele generații de români în lanțurile blestemate ale sărăciei.