Când Noua Republică pleca la drum, acum patru ani, cu sloganul controversat “Furatul Ucide”, ni s-a spus că suntem prea duri, negativiști, radicali, intransigenți. Realitatea s-a dovedit infinit mai necruțătoare: Furatul ucide (în lanț) prin carbonizare… Nu doar în spitale, ci și în cluburi. Nu doar pe șosele, ci și la reanimare. Acum o spune și Președintele Klaus Johannis când recunoaște că, da, corupția ucide.

Bogați și sărăci, oameni simpli și oameni educați, descoperă împreună aceleași frici și aceleași frustrări. Oamenilor le este frică să-și mai trimită copiii nu doar pe autostrăzi surpate, ci și la concerte, la spectacole, la teatru. Românii s-au săturat de-a trăi într-o umilință perpetuă. Astăzi, ei cer separarea apelor: clasa profitorilor care trebuie să înfunde pușcăriile și mulțimea tăcută de oameni liberi, dornici să trăiască din munca proprie. Românii se revoltă în fața unui Stat capturat de interese mafiote. Românii își plâng morții, dar scutură cu putere și minciuna administrației și a politicienilor îngrășați din banul public.

S-a născut generația neresemnaţilor. A celor care nu pot pleca, nu se pot obişnui şi nu pot închide ochii. Este generația celor care ştiu că România trebuie să arate altfel. Cei care înțeleg că nu asta e ţara pe care vrem s-o lăsăm copiilor şi nepoţilor noştri.  

Există și o veste bună. După un sfârșit de săptămână sângeros și tragic, am descoperit că România mai are buni samariteni printre medici ori simpli cetățeni. Zguduiți de moarte, aflăm că suntem capabili de solidaritate și umanitate.