Europa sceptică și agnostică descoperă febra religioasă a Orientului. Unde? În chiar inima celor mai importante capitale ale Apusului: Paris, Londra, Berlin.

Când cerul Europei va fi străpuns de minarete, ne vom întreba ce ne-a făcut pe noi să transformăm propriile noastre biserici în lăcașuri ale consumerismului spiritual sau ale ritualismului gol? De ce am făcut din Templul lui Dumnezeu o peșteră a comerțului cu aparențe religioase? Ce ne-a împins oare să profanăm catedralele Vestului înlocuindu-le, horribile dictu, cu avalanșa de baruri, restaurante ori chiar spălătorii auto ale lumii secularizate?

Europa trece printr-o criză spirituală de proporții.Sentimentul sacrului a dispărut. Relația între valori și virtuți s-a diluat. Este momentul să ne amintim evocarea unui mare gânditor al veacului XIX: Vladimir Soloviov.

„Dacă în Occident este uitat tot mai mult Dumnezeu, în Bizanț era uitat tot mai mult omul, fiindcă Bizanțul uitase esența creștinismului atât de mult apărată verbal: faptul că în Hristos, Dumnezeul desăvârșit se unește nedespărțit și neamestecat cu omul desăvârșit, ca și în viața noastră personală și colectivă tot ce este omenesc să poată să se unească cu tot ce e dumnezeiesc.

Separand necondiționat pe Dumnezeu de om, Islamul făcea principial, deschis și onest, ceea ce bizantinismul făcea în mod ascuns și nesincer, împotriva propriei sale mărturisiri.

Pe terenul erorii comune, însă, mahomedanii erau mai consecvenți și, de aceea, mai tari decât bizantinii. Islamicii i-au învins pe bizantini întrucât istoria are o logică interioară și un sens moral. Dar tocmai pentru ca istoria are o logica interioara și un sens moral, oamenii supuși întru totul unei erori nu pot triumfa definitiv, chiar dacă înving pe cei scindați interior în contradicția dintre cuvintele adevărate și o viață falsă.

Unilateralitatea Orientului imobil trebuia să se dovedeasca la fel de insuficienta ca și miscarea unilaterală a Occidentului.

În același secol XVI, în care s-au observat primele semne ale unei rătăciri interioare în Occident, a inceput să slăbească și forța exterioară a Statului islamic.

Cine va avea câștig de cauză din declinul celor doua forțe istorice?

Cine va înlătura cele doua unilateralitati prin realizarea vie a adevarului deplin?

Exista în lume o forță care să poată uni în viața istorică printr-o unificare autentica principiul divin cu cel uman, evlavia cu cultura, religia cu umanismul, adevărul Orientului cu adevărul Occidentului, și care în numele acestui adevăr deplin să poată spune lumii greco-slave paralizate: ‘Ridică-te și umbli?'”

(Vladimir Soloviov, Fundamentele vieții spirituale, Sibiu, 1994, trad.rom.: Ioan Ica Jr.).