Reforma Statului începe cu desființarea ministerelor paternaliste!

Scandalul din jurul Galei Bute sau plăţile copioase făcute de Ministerul Tineretului şi Sportului sub conducerea doamnei Monica Iacob-Ridzi scoate la iveală adevărul gândirii libertarian-conservatoare despre politică: excesul de funcţii atribuite Executivului conduce la risipă, batjocură şi corupţie. Nu doar într-un an de criză, Guvernul sau administraţia locală trebuie să se abţină de la organizarea unor petreceri „gratuite” pentru amuzamentul poporului. Guvernul există pentru a apăra granițele unei țări, nu pentru a ne amuza!

Reţinerea şi cumpătarea sunt o constantă în istoria comunităţilor politice bazate pe principiile liberalismului clasic. De ce? Pentru că orice economia planificată lucrează cu preţuri incorecte, plecând de la o estimare intuitiv-tendenţioasă a raportului cerere-ofertă. Prin urmare, tendinţa naturală a preţurilor licitate de Stat este să fie mai mari decât costurile aceloraşi produse cumpărate discret, fără intervenţii şi tam-tam, pe piaţa liberă.

_big state

Probabil nicăieri în Europa nu-ţi poţi procura doar câteva scânduri de brad la suma de 75,000 de Euro. În România se poate, mai ales că transportul până la plaja din Costineşti a contribuit, pesemne, la câteva fabuloase transformări contabiliceşti. Cât să fi costat rumeguşul pierdut la freză?

Tot logica economiei planificate care susţine monopolul etatist asupra educaţiei conduce la paradoxul „tinichigii versus filozofi”. Avem prea mulţi? Avem prea puţini? Din fericire, nu un responsabil al Statului ― fie el ministru, şef de sindicat sau preşedinte ― poate oferi un răspuns, ci doar piaţa liberă. Pentru aceasta, răspunsul la controversa despre ocupaţii şi meserii ar fi presupus reîntoarcerea la discuţia despre învăţământul privat (modelul britanic şi american) versus învăţământul public (modelul francez).

În sfârşit, dacă un grup de cetăţeni doresc să se relaxeze în toiul verii, ei pot face aceasta apelând nestingheriţi la oferta firmelor private. Nu este treaba Statului să organizeze pentru popor detaliile cele mai mărunte ale recreaţiei de primăvară, participarea adolescenţilor la concerte rock, amenajarea de scene hip-hop, pigmentarea muzicală a festivalurilor de nudism, ş.a.m.d. ― după cum nu este treaba Statului să programeze onomastici, botezuri, cununii sau înmormântări pentru aceeaşi cetăţeni. Pe lângă respingătorul paternalism moral asumat în această postură, Executivul se obligă la dezmăţ pecuniar sub un imbold perfect narcisist. Cum altfel să îţi expliciţi decizia achiziţionării unor duzine bune de minute de publicitate TV, cu doamna ministru în prim-plan, Guvernul urmând să plătească tot unei instituţii bugetate (şi, evident, neperformante): Televiziunea Română?

În atari împrejurări, concluzia de bun-simţ ar fi foarte simplă: Ministerul Tineretului trebuie desfiinţat, aşa cum numeroase alte agenţii guvernamentale şi structuri legislative se cuvin drastic restructurate.

În condiţiile în care primăriile locale se ocupă de amenajarea spaţiilor verzi şi a spaţiilor de joacă pentru copii, Ministerul Tineretului nu are o justificare reală (doar anii comunismului legitimând funcţionarea Casei Pionierilor din fiecare municipiu). Din păcate, un asemenea  truism a fost rostit de foarte puţine voci ale mass-media. Am reîntâlnit în schimb bine-cunoscuta coregrafie indecentă a dezbaterilor populate cu jurnalişti amnezici, tendenţioşi ori incompetenţi, personaje publice vulgare, amici ai unor moguli deveniţi socialişti de paradă ori prieteni ai oligarhilor cu inimă proletară.

Puţini gazetari independenţi au menţionat enorma irosire de bani din anii precedenţi. Să ne amintim doar că în timpul Guvernării Tăriceanu o campanie anti-fumat, ale cărei costuri erau cifrate la suma de cca 800,000 Euro (contract achiziţionat de Ministerul Sănătăţii), s-a rezumat la distribuirea unor clipuri, postere, afişe-cearceaf şi fotografii vag-erotice ale unei vedete TV, apropiată (spun unii) de cercurile de prieteni ai fostei soţii a fostului prim-ministru?

Ipocrizia, nesimţirea şi turpitudinea domnesc mai departe, independent de culoarea politică. Dincolo de revoltele noastre circumstanţiale, însă, am putea pleda ca simpli cetăţeni pentru revigorarea unui principiu fundamental al libertăţii. În tot locul şi în tot ceasul, se cuvine repetată această mantră a individualismului economic: doar piaţa oferă un mecanism precis de măsurare a „nevoilor populaţiei”, atât de des invocate de politicienii avizi după voturi. Numai restrângerea atribuţiilor guvernamentale va conduce, între altele, la diminuarea numărului de demagogi pe metru pătrat. Când achiziţiile publice scad, rămân mai mulţi bani în propriul nostru buzunar.

„Zgârcenia” guvernului va permite înflorirea filantropiei în sectorul privat. „Abstinenţa” la cheltuieli din bugetul public fertilizează câmpul investiţiilor private. Taxele luate cu forţa de la fiecare contribuabil vor putea fi folosite atunci doar pentru o agendă sobru-minimalistă, cu priorităţi indispensabile. Dreapta veritabilă preferă cheltuieli publice mai puţine, dar cu efecte benefice pe termen lung: construcţia de drumuri, autostrăzi şi spitale, apărarea militară bine reglementată, o educaţie generală limitată (iar nu permanentizată, cum vor birocraţii) plus asistenţa socială pentru cazurile limită.

Restul este pâine şi circ, cu asistenţa FMI şi, cu voia copiilor dumneavoastră, pe datorie.

Mihail NEAMŢU

9 comentarii »

  1. In logica formativitatii natural-duhovnicesti este corect tot ce scrie mai sus. Dar cum sa luam partea leului „culturii de masa” care doar ea poate sa educe pe „primitivii” necivilizati. Ca doar capitalismul produce numai hrapareti-egoisti-criminali fara scrupule, nu? Doar Partidul-umanitarist si Ideea luminoasa propovaduita de el ne va duce catre fericire si progres. Si pentru asta ce mai conteaza mii de euro sustrasi. Doar sunt folositi pentru cauze superioare ( de care prostimea nu trebuie sa stie caci nu pricepe ea care-i este mai-binele; doar Partidul stie).
    Si mai este ceva, anume ca legile nu permit, inca, ca Partidul sa dadaceasca tot. Si atunci facem scene de 75000 euro din care 70000 ii sustragem pentru cauze superioare. Doar nu o sa se sesizeze Legea…caci pentru popor muncim(el, saracul sa stea in prosteala lui, ne ocupam noi de toate, de „cultura, educatie, spiritualitate chiar).

    Apreciază

  2. Oare de ce blestem sufera Romania asta de nu poate scapa de socialism? Nu exista nici un partid neinfiltrat de „oameni de incredere”. Mai grav: la toate alegerile de pana acum peste 50% din electorat (la ultimele alegeri: peste 60%!) au votat Frontul Salvarii Nationale…

    Oare ne place atat de tare sa fim pacaliti? Oare nu avem alta alternativa decat mana stanga (PSD) si mana dreapta (PDL) a eternei stafii comuniste?
    Oare Romania nu poate alege decat intre „adversari” comunisti precum Basescu-Geoana, Basescu-Nastase, Iliescu-Vadim?
    Unde ne putem exorciza de comunism? Caci e clar: suntem posedati!

    Apreciază

  3. Sa nu-mi fie luat acest comentariu ca pe o „celebrare a etnicului” ( altadata am fost inteles gresit).
    Cand 73% dintre romani ignora actuala conducere ( in toamna 61%) nu cred ca este vorba de posedare. Ci de luciditate… si pragmatism. Una dintre marile pacate ale intelectualitatii noastre este ca nu cunosc poporul roman actual. Si nici neamul care a trait de 2000 de ani pe aceste locuri ( romani, turci, slavi, etc/ catolici, protestanti, evrei, musulmani) si a facut istorie ( nu Istorie ci, simplu, o istorie).
    De ce actuala conducere a tarii se considera legitima cand sta doar pe 24% de voturi (in sens absolut). Stiam ca una dintre valorile democratiei este ca minoritatea sa se alinieze, in sens comunitar, majoritatii. Ori acum ce se intampla? Majoritatea are o parere (de scarba/ ignorare/ groaza estetica) interesanta despre actuala politica.
    De ce nimeni nu ia in seama aceasta? Oare pentru ca crede ca poporul acesta este „primitiv”?
    De ce toti vorbesc ca si cum se sprijina pe o energie comunitara in simbioza cu proiectul propus?
    Sa stie ei ceva ce noi, inca, nu stim?

    Apreciază

  4. sa nu lucram cu memorie selectiva (cum obisnuiesc unii) si sa prezentam PNL-ul ca asul din maneca la alegeri; „liberalii” sunt doar jokerii de tranzitie, partasi prin grija dlui Bentley-Tariceanu, la jaful in coproductie cu PSD-istii far’ de scrupule; doar naivii cred ca dl Crin(Negru)Antonescu poate fi alternativa viabila…

    PS. ma gandesc ca infiintarea unui Institut de Studii Populare are menirea de a pune ceva presiune pe cei cu melancolii de stanga din PDL…

    Apreciază

  5. A te lega de masina unui om, cum ca ar fi prea scumpa, nu este o atitudine de dreapta… Cat timp si-a cumparat masina din bani cinstiti, e treaba lui.

    In alta ordine de idei, Institutul de Studii Populare este…sublim dar lipseste cu desavarsire. Practic nu exista nici o presiune pe cei din PD-L. Unicul merit al ISP in acest moment este acela ca „gireaza” (dar nu mai pacaleste pe nimeni) imaginea de „dreptaci” a pedelistilor.

    Clasa politica (in ansamblul ei) este straina de virtutile dreptei (ca si de cele ale stangii, probabil- dar nu e treaba mea ce se intampla la stanga). Daca vrem sa construim ceva autentic trebuie sa ne lepadam de Basescu, Boc si Tariceanu si sa incepem de la 0. Altfel o sa ne compromitem si noi….

    Apreciază

  6. Cu respect.
    Cum sa incepem de la 0? Asta este utopie. Nici Adam nu a inceput de la 0. Cred ca a dori sa incepem de la 0 este o atitudine apocaliptica sau apocatastatica (cum doriti). Noi nu ne putem compromite decat daca vom starui in acuze si judecati de valoare, nu perimate ci, definite in opozitie. Adevarul, si vorbesc despre Iisus Hristos, nu se defineste prin opozitie ci prin ascultare (fata de Tatal). Prin opozitie nu construiesc decat revolutionarii ( si astia sunt ori marxisti ori demonizati, totuna??)
    Eu cred ca putem scapa de compromitere doar prin ascultare si smerenie. Greu?! Da, este greu dar, nu-i asa?, viata in Adevar nu poate ocoli crucea. Prea vrem sa se intample totul in cursul scurtei noastre vieti, sa nu pierdem nimic, sa fim spectatori la TOT chiar participanti activi ai Parusiei.
    Eu nu vreau sa scap de Basescu, Boc si Tariceanu ci vreau/ as vrea ca ei sa aiba cumva sansa de a sta la locul lor: Basescu la carma, Boc la catedra, Tariceanu la volan.
    Nu ma mai intreb de mult cine este in drept sa ma conduca fiindca lucrurile sunt unse, sa mearga fara scartziiala, de Domnul Dumnezeu. Regele meu este in viata… Ce mai doresc? Un singur lucru cred ca este de facut acum: ascultarea fata de Rege si smerenia duhului nostru. Sa facem DOAR ce ne cere Regele sa facem (politic vorbind desi nici moral nu ar fi gresit sa-l urmam).

    Apreciază

  7. Frumos raspuns si trebuie sa recunosc ca sunt de acord cu el. Dar Regele nostru uns nu mai poate sa mai domneasca din pricina unei istorii ce este tot mai departe de voia lui Dumnezeu.

    Noi, cei de pe aici, se presupune ca incercam sa ne implicam in viata cetatii. Si nu este rau… Mai ales daca incercam sa o facem intr-un duh crestin.

    Cat despre pornitul de la 0. Eu ma refeream la o situatie din punctul meu de vedere periculoasa. Multi intelectuali publici, cu opinii politice apropiate de duhul crestin, conservatoare, nu doresc sa construiasca un proiect pentru Romania preferand sa se alature partidelor si curentelor de opinie din politica romaneasca. Or acest lucru ii compromit si (mai grav!) le compromit ideile.

    Cred ca trebuie sa construim un proiect politic de raspuns la nebunia acestei lumi. Ca vom castiga sau nu alegeri cu el, aceasta nu mai depinde de noi. Dar de noi depinde sa fim clari si fermi in marturia noastra…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s