Zece sfaturi pentru un tânăr care vrea să intre în politică

Dragă prietene,

Mi-ai scris recent despre dorinţa ta de implicare. În 2016 se vor da noi bătălii politice şi eşti tentat să faci pasul. În mesajul tău, vorbeai despre sentimentul datoriei faţă de fiica voastră, care anul acesta împlineşte zece ani. Ai deja un job plătit bine, o maşină şi o casă. Vrei mai mult de la viaţă. Te gândeşti să laşi ceva în urma ta. 

Mă emoţionează sincer această mostră de patriotism. Te felicit pentru decizie. Nu vreau să-ţi spun acum „du-te acolo pentru că partidul X este mai bun decât partidul Y”. N-am să-ţi zic nici că „liderul Ionescu este mai tare decât preşedintele Popescu”.

Ca unul care s-a ars deja cu supa fierbinte a politicii, mă voi rezuma la zece recomandări generale. Sper să-ţi fie de folos.

(1) Unii intră în politică ca să ia, alţii ca să dea (entuziasm, timp, cunoştinţe, energie şi bani). Ai grijă să faci parte din ultima categorie. Pregăteşte-te pentru o activitate full-time, mai ales în timpul campaniilor electorale (care nu-s puţine la număr). Fii pregătit să sacrifici din orele preţioase dăruite acum familiei, prietenilor, vieţii spirituale sau hobby-urilor tale. Asigură-te că ai sprijinul celor dragi ţie. E bine ca, la capătul luptelor politice, să te aştepteacasă o voce tandră, o mână care mângâie şi o privire blândă care odihneşte. 

(2) Citeşte statutul Partidului în care intri. Garantează el o promovare meritocratică în funcţiile de conducere? Ai deja susţinerea unei filiale locale? Fă un exerciţiu de imaginaţie şi anticipează, te rog, o situaţie de criză în organizaţia respectivă. Va rezista şocurilor externe? Ce se va întâmpla cu partidul dacă liderul eșuează? La câte rateuri electorale eşti pregătit să faci faţă? Ce responsabilităţi îţi vei asuma în cazul unei victorii?

(3) Mărturiseşte-ţi singur, în public, greşelile făcute în „civilie”. Nu-i lăsa pe alţii să-ţi descopere gesturile reprobabile, faptele îndoielnice sau declaraţiile mai puţin onorabile din viaţa ta adultă. Mai greu suporţi un politician ipocrit decât un politician imperfect, dar onest.

(4) Asigură-te că ai deja o anumită independenţă financiară. Verifică-ţi conturile bancare şi fă o estimare a veniturilor tale pentru următorii zece ani. Gândeşte strategic. Care sunt pasivele de care dispui (pământ, proprietăţi, moşteniri)? Stai de vorbă cu sponsorii care-ţi promit, astăzi, că te vor sprijini mâine. Poţi miza pe o susţinere de lungă durată? Ce interese au în sprijinul pe care ţi-l oferă? Au probleme cu legea? Fii sigur că dispui de suficiente economii înainte de-a porni maşinăria. Dacă eşti la abia începutul consolidării independenţei tale financiare, gândeşte-te de două ori. Tentaţia corupţiei, a favorurilor mici, a şpăgii mascate sau a contractelor cu statul e foarte mare pentru oamenii care intră săraci în politică.

IMG_1896

(5) Pune-ţi familia la adăpost. Asigură-te că partenera ta de viaţă va accepta rigorile şi presiunile vieţii publice: camere video, fotografi curioşi, ştiri răutăcioase şi ziarişti îndrăgostiţi de can-can ori „bârfe senzaţionale”. Fă aşa încât să vă puteţi bucura de protecţia unui spaţiu privat, ferit măcar în vacanţe de zgomotul televiziunilor. Ai grijă să rămâi zilnic, preţ de câteva minute, „singur şi esenţial”.

(6) Renunţă la perfecţionismul moral. Ca începător, vei fi tentat adesea să-i judeci pe ceilalţi din perspectiva propriului cod moral. Nu uita parabola bârnei şi a paiului. Cea mai dură luptă o dai, mereu, cu tine însuţi. În plus, drumul către paradis nu-i pavat cu pietrele din faţa Parlamentului de la Bucureşti sau Bruxelles. Marii lideri – şi mă gândesc acum la Konrad Adenauer, Ronald Reagan sau Margaret Thatcher – au făcut politică întrucât ţara lor risca naufragiul. Acţiunile acestor politicieni au împiedicat transformarea vieţii sociale într-un infern.

(7) Fii pragmatic şi lucrează cu scopuri precise. Caută motivele concrete pentru care vrei să ceri mâine votul concetăţenilor tăi: o stradă mai bine luminată, un parc pentru copii plin cu verdeaţă, o şcoală mai bună în cartier, un spital mai curat. Fără asemenea obiective măsurabile, rişti să pierzi vremea şi să ai, la final, sentimentul irosirii.

(8) Ai grijă de nutriţia oferită corpului tău. Guşaţii şi burtoşii politicii noastre dâmboviţene nu sunt atât imaginea lăcomiei şi a desfrânării, cât mai ales oglinda unei neglijenţe comporamentale care domină tribul politicienilor autohtoni. Oamenii sar peste mese şi mănâncă dezechilibrat. Fii, deci, atent la micul dejun şi ia-ţi zilnic doza de proteină curată. Bea apă multă. Zâmbeşte des. Caută să mănânci seara cât mai puţin. Fă exerciţii fizice măcar de două-trei ori pe săptămână.

(9) Rămâni un profesionist. Nu te îndepărta de meseria pe care o iubeşti. Invită-i la masă pe oamenii inteligenţi care îţi inspiră încrederea şi respectul. Dacă simţi că nu ţi-ai împlinit vocaţia profesională, mai aşteaptă puţin. Atinge măcar tangenţial zona excelenţei şi apoi vei putea vorbi altora despre competenţă. Îţi amintesc cum, prin 1991, un tânăr politician constănţean făcea pasul pentru consolidarea opoziţiei la adresa Regimului Iliescu. Era recunoscut atunci ca unul dintre cei mai buni ofiţeri ai Marinei române, ajuns la vârf de carieră. Ulterior a fost ales, de două ori, Preşedintele României.

(10) Consolidează-ţi cultura generală. Nu intra în politică fără câteva elementare cunoştinţe de ordin juridic şi economic. Nu semna contracte şi nu accepta funcţii ministeriale dacă-ţi lipsesc noţiunile primare de fiscalitate şi contabilitate. Şlefuieşte-ţi discursul public. Aprofundează istoria neamului, pentru a cunoaşte faptele glorioase ale înaintaşilor. Învaţă să rişti. Caută să gândeşti mereu cu mintea ta. Fii viu!

Dacă aceste zece sfaturi te vor ajuta să faci pasul în politică, atunci eu mă bucur. România a câştigat deja un om de valoare.

Cu veche afecţiune,

Mihai Neamţu

1 comentariu »

  1. Nota zece pentru cele zece sfaturi !
    Avem nevoie de tineri în politică, dar oamenii care vor să lucreze pentru ei nu se „înregimentează” într-un sistem sau într-un proiect politic.
    Cei care totuși, vor să facă din politică o profesie e bine să intre într-un „partid tânăr” care are o doctrină bine definită (cu un imn frumos care să-l indemne zilnic, la lupta politică), care este pe sufletul celui care va servi interesele cetățenilor pe care îi reprezintă și care nu se gândesc la un „profit imediat”. Activistul (nu idiotul util ) va crește profesional o dată cu partidul respectiv. Are nevoie de timp și pentru a cunoaște care este locul său în partid.
    Cel care vrea „să se realizeze” cât mai repede, atunci va intra într-un partid puternic și va „da din coate” până va ajunge să-și satisfacă „poftele lumești” . Dar, din păcate, poate „să-și frângă gâtul” pentru funcțiile pe care și le dorește și în care va ajunge nemeritat. Exemple sunt multe și sunt foarte mediatizate.
    În acest moment nu poți face politică fără bani ! Tineri cu virtuți creștine, azi, nu sunt „ bine văzuți” de cei care conduc partide politice puternice!
    Este nevoie urgentă de o nouă lege a partidelor politice! Atunci, poate și un tânăr „sărac” să ajungă un mare om politic și un mare om de stat!
    Acum un tânăr onest care nu cunoaște „arta compromisului” și vede lucrurile „în alb și negru”, nu are ce căuta acum în „politica mare”!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s