Trei ani m-am agitat în politica românească, uneori muncind în echipă și 18 ore pe zi. Am cunoscut oameni extraordinari care mi-au rămas prieteni. Am trăit clipe euforice, senine, adânci. Dar dacă am, totuși, un regret profund legat de trecut, el se leagă de vehemența inutilă, stridența și veninul aruncate în eter.M-am trezit atacând furibund persoane, nu idei. M-am topit în magma hiperacidă a tocșourilor care trebuiau să livreze sânge la ore de maximă audiență. Păcat. Înțelepciunea este în altă parte. Îmi pare rău.