Văd că e la modă să se spună că românii sunt xenofobi iar est-europenii ar fi europeni de mâna a doua. I beg to differ. 

Mai cred că nu există un singur mod canonic de-a fi european, dictat de la Bruxelles. Pentru mine Europa christiana e parte integrantă din definiția continentului.

Statul de drept este tot o invenție europeană, gândită pentru a preveni tirania. Dar este separația puterilor compatibilă cu prevederile Sharia în care crede minoritatea musulmană? Este oare Rechtsstaat o noțiune dragă societăților din Orientul mijlociu?

De aia or fi “prosperat” minoritățile creștine din Liban în ultimii 30 ani? Din acest motiv să fie sentimentele anti-Israel atât de puternice în sânul Frației Musulmane? Dacă Bibi Netanyahu ridică un zid în fața terorismului palestinian oare înseamnă că e fascist?

Europa a însemnat mereu pluralism de voci și de opinii. Corectitudinea impusă n-a cunoscut-o decât republica sovietelor. Chiar și astăzi, bunăoară, nu toți creștin-democrații din CSU sau CDU sunt de acord cu Angela Merkel. În Marea Britanie, eurorealiști de talia lui Daniel Hannan nu sunt oare, în egală măsură, europeni? Nu percepeți diferența între un William Hague la britanici și un oarecare Bogdan Diaconu pe la noi? Dar între un eurorealist citit ca Teodor Baconschi și un xenofob de cavernă ca nemuritorul Gheorghe Funar?

Am avut aliați europeni care au luptat pe baricadele democrației românești în vara lui 2012. Atunci a existat un consens în privința respectării Constituției României. Azi există un dezacord în privința crizei refugiaților. Pentru unii, compasiunea și lacrima nu-s suficiente. Dincolo de preocupările logistic-financiare, mai contează, pesemne, și noțiunea de stat național și suveranitate. În mod vădit, toți cei care respectă caracterul literal al Constituției României nu pot vedea o soluție în cotele domnului Juncker.

Pluralismul soluțiilor și a vocilor trebuie să rămână însăși definiția europenismului.

Citește și REACȚIE RAPIDĂ.