Teama de faliment, frica de-a greși, fobia de mulțime și oroarea de a fi judecat, rușinea de-a vorbi o limbă străină, groaza îndrăgostitului în fața unui posibil refuz, teama de a pierde ceea ce ai (bani, glorie, frumusețe), frica de marginalizare, senzația de insecuritate în fața stihiilor naturii, neîncrederea-n propriile puteri, paralizia produsă de necunoașterea viitorului, starea de cutremur dinaintea Misterului cosmic al morții — iată emoțiile descoperite de cei care vor să fie oameni, nu moluște.

Frica, alimentată de imaginație, exagerează proporțiile oricărui pericol. Copiii uneori chiar nu se tem de amenințări, pentru că ei nu raționalizează excesiv.

Nu există succes fără riscuri. Nestăpânită, această pornire a sufletului chiar dezumanizează. Mintea sclavului e guvernată de-o teamă nerostită: aceea de-a fi aruncați în bătălia vieții fără stăpân. Blestemul ultim: frica de libertate.

Mai mult decât foamea sau furia, frica este un instinct animalic care trebuie stăpânit și educat. Un pedagog bun este natura: mersul pe munte, schiatul, înnotul în largul mării…  De aici și actualitatea mesajului christic: nu vă temeți!