Capitalismul nu-i doar un instrument eficient de-a genera prosperitatea sau belșugul. Piața liberă este și locul unde oamenii care nu mai vor șefi descoperă importanța virtuților morale. Despre asta merită să vorbim mai mult în România.

De ce cred că românii au vână antreprenorială? Pentru că dacii erau liberi, vorba unui prieten hâtru.

Dincolo de glumă, doar comunismul și tranziția etatistă au amputat spiritul de independență al țăranilor de odinioară, răzeși și moșneni care și-au construit gospodăriile într-o lume dură, fără ajutoare de șomaj. Mulți au răzbit iar unii chiar au înflorit. Mai toți avem amintirea unor agricultori, oieri, păstori, apicultori sau meșteri care și-au vândut marfa ori serviciile pe o piață liberă.  

 Despre virtuțile acestor înaintași din familiile noastre (probabil de ordinul milioanelor) aș vrea să vorbim mai des…

Curajul de-a lua inițiativa fără comanda venită de sus, curajul de a conversa deschis și onest despre nevoile omului din fața ta, curajul de-a accepta (cu umor sau demnitate) că poți fi și refuzat, curajul de-a vorbi despre produsul tău, curajul de-a finaliza o tranzacție, curajul de-a o lua mereu de la capăt – iată virtutea morală uitată astăzi.

Curajul e piatra pe care piața liberă o șlefuiește zilnic în gospodăria celor care și-au luat viața în propriile mâini. Așa arată oamenii care n-au garanții de la nimeni pentru viitorul copiilor lor: incertitudine, dârzenie, temeritate și triumf.

Dimpotrivă, acolo unde economia dirijistă spune că toți trebuie să fim angajați (de preferință, angajați ai Statului), toate aceste forme admirabile de eroism cotidian dispar.

Statele birocratizate și centralizate păstoresc azi o societate occidentală tot mai plină de oameni care n-au niciun crez personal pentru care s-ar lăsa eventual ridiculizați; oameni care au dorințele pe care Guvernul le validează.

Nu e vina noastră că am fost educați cu idealul acesta al siguranței, în contrast cu idealul libertății. Dar, vorba lui Horia Patapievici, oare ce se pierde atunci când se câștigă? Există milioane de tineri care la 18 ani chiar nu știu ce vor și care cred că a fi angajat la Stat sau la o multinațională e visul suprem. Nu-i judec, pentru că alternativele nu sunt multe.

Visez însă la o Românie care va elogia și spiritul întreprinzătorilor și al liber profesioniștilor. Vreau să trăiesc într-o țară unde nu birocrații sau politrucii cu percepții tocite, teleghidate spre neputință și neasumarea vreunei răspunderi individuale, ne dictează programul de țară.

Între personajele somnambulice ale dirijismului economic și eroii antreprenoriatului liber, voi ce ați alege?