Două facultăți umaniste, mari și latte, au avut, culmea, un efect ingineresc asupra minții mele: au transformat-o într-un mic storcător de idei.

Introduci acolo o carte, iese (cu ajutorul tastaturii) un articol bunicel. Bagi câteva capitole în paletele neuronale, iese un discurs acceptabil. Nu e rău, dar sigur nu e suficient.

Viața nu-i doar despre idei, ci despre destinul unic al fiecărui om din jurul tău.

Avem bucurii durabile numai întâlnind și ajutând oameni vii cu nevoi reale. Un om dedicat acestei cauze filantropice este Don Lothrop.

Acest american care iubește România m-a învățat că ești fericit și împlinit doar dacă, pe parcursul vieții, rezolvi problemele unor oameni cu dureri reale și neajunsuri practice: accesul la apă și electricitate, o educație mai bună pentru copii, un drum mai curat, spitale mai bune. În același timp, e important să protejăm frumusețea naturii înconjurătoare din comunitățile oamenilor loviți de sărăcie, înmulțind bucuria lor spirituală prin cultivarea valorilor religioase și-a sărbătorilor creștinești.

Oamenii nu sunt un raft de bibliotecă, ci nișe ființe vii, încărcate de emoții, vise și aspirații. Și dragostea pentru oameni trece dincolo de moarte.