În primele 100 de universităţi din topul Shanghai (trebuie spus că nicio universitate românească nu figurează nici măcar în primele 500), doar 6 au conducere colegială, adică rectorul este ales de Senat, restul având o conducere de tip managerial, în sensul recrutării acestuia pe baza unui concurs şi a unui proiect, concretizat într-un contract care prevede penalităţi şi reziliere în caz de neîndeplinire. Motivul pentru care Ecaterina Andronescu susţine conducerea colegială nu este un mister: ea permite aranjamente, cârdăşii şi cumetrii politico-financiare, alegerea rectorului transformându-se într-o campanie electorală în buna tradiţie autohtonă, în urma căreia „alesul“ trebuie să recompenseze în diferite modalităţi susţinerea venită din partea diverselor grupuri şi clanuri.