Sorin Paslaru (ZF), Catre angajatii statului: Puneti-va ecusoane si prezentati-va la telefon!
Exista doua diferente izbitoare intre angajatii la stat si angajatii din firmele private: primii nu spun cine sunt cand vorbesc la telefon si nu poarta ecusoane. Suni, vorbesti cu un functionar, ti se spune sa revii, cand suni din nou trebuie sa o iei de la capat – nu stii cu cine ai vorbit anterior, cel de la telefon nu stie nici el.
In spitale, vezi halate roz, albastre, albe, dar nu stii – sunt asistente, medici, portari, brancardieri? Nu stii pur si simplu cui sa-i dai plicul cu bani. Confuzia este clar intretinuta deliberat si intr-un caz, si in altul. Teama este de raspundere.
Functionar?…
La ultimele alegeri am avut o neintelegere si am cerut la telefonul presedintei de sectie sa vorbesc cu un judecator. Dupa ce mi-a vorbit despre problema i-am cerut, cum era si normal, numele. NU A VRUT SA-MI DEA NUMELE, DOAMNA JUDECATOR. Ca ce conteaza cum o cheama… Ca ce spune ea este venit din partea unui judecator si persoana nu importa.
Ju-de-ca-tor!!! Nu asistenta medicala. Ori justitie privata nu exista.
Nu e vorba de “privat”/ de stat, imi pare rau. E vorba de intelegerea locului pe care-l ocupi. Care poate fi aiurea si la stat si la “privat”. E vorba de faptul ca foarte putini oameni stiu si fac ceea ce au dorit in viata (cu luciditate si vointa de a fi). Sunt de acord ca la “privat” se nimeresc mai multi de acest gen (genul bun). Dar au trecut vremurile cand “privat-ul” era garantia reusitei. Asta se intampla dor demuuuuuult de tot si in alta tara decat in Romania.
E adevarat ca “la stat” performanta si deontologia profesionala nu sunt atat de strict urmarite ca in economia reala, dar e pacat ca sunt pusi in aceeasi oala si oameni care isi impun exigente profesionale si umane pe care le mai si respecta, in ciuda faptului ca sunt functionari sau asistente medicale.
O corectie: presedintii de sectii de votare nu sunt, neaparat, judecatori. Am cunoscut presedinti de sectie, gardieni, vanzatori de ziare, ba unii cu probleme psihice.
Scuze, am citit comentariul de mai sus in diagonala si nu se spune ca presedintele de sectie e judecator.
Nu, nu era presedinta judecatoare. Am cerut un judecator pentru lamuriri. Felul in care mi-a vorbit si refuzul de a se identifica mi s-a parut ca venind din foarte vechi timpuri. Se pare ca 20 ani nu sunt deajuns.
In Vechiul Testament nu peregrinarea prin desert a fost motorul schimbarii ci inchinarea ( a se inchina inseamna a se darui) omului in Adevar. Ca degeaba se plimbau prin pustie (ca si noi acum) daca tot prostii faceau (ca si noi acum).
Deci, ceea ce am vrut sa spun e ca nu morala (Legea qua lege comportationala) ne va scoate din catastrofa ci pozitionarea fata de Tatal, fata de Adevar. A sti si a face, phronesis-ul lui Aristotel.
A face insemnand poetica nu ne ramane decat a incerca sa stim Adevarul si atunci nu vom gresi. Altfel Hybris-ul ne va trimite, scurt si repede, in primul spital de psihiatrie cu paturi libere.
Scuze. Am inteles la a doua lectura cum a fost cu judecatoarea si ca nu am spus in comentariul meu nimic in plus fata de “intelegerea locului pe care-l ocupi” asa cum ati scris dvs.
Cauzele acestui fenomen sunt banale:
Serviciile publice nu au concurenta. Functionarii publici nu au motiv pentru a fi eficienti si serviabili. Postul lor nu e in pericol pentru ca ei sunt singurii in stare sa rezolve respectiva problema. Deci cetateanul (multumit sau nu) tot la ei apeleaza.
Serviciile private au in schimb concurenta. Managerul stie ca daca clientul nu e multumit apeleaza la concurenta. Subalternii stiu ca au posturile amenintate daca se intampla asta.
Da, dar exista servicii, in administratie, care nu pot avea concurenta. Destule. Motivul pentru a fi eficient si serviabili ( mai bine spus responsabili) nu poate fi dat decat de FRICA de a nu-si pierde postul sau de pasiunea lucrului bine facut. Ori se stie ca frica creaza/ dezvolta o creativitate de subzistenta care impute locul si-l face de nerespirat pentru cetatean.
Credeti ca acum in criza, cand posturile sunt instabile, vom vedea o marirea a calitatii serviciilor? Eu nu cred. Pentru ca, stim asta, calitatea si excelenta nu sunt scopuri in sine iar frica nu se poate aplica unui popor nascut, crescut, distrat de un stat asistential de 70 de ani incoace. Nu crede ca va fi lasat de izbeliste. Pausal-itatea (imprastierea responsabilitatii) domneste in aceasta tara. Nu prea exista oameni care sa refuze ceea ce nu li se cuvine dupa cum nu prea mai exista oameni care sa refuze sa plateasca ceea ce nu au stricat ei (pentru ca se gandesc ca daca vor sparge ei oalele odata e bine ca plata sa se distribuie.
Eu cred ca in Romania nici serviciile private nu au concurenta. Adica exista dar nimeni nu prea foloseste acest instrument. Romanul foloseste acceasi firma de cablu desi serviciile date sunt proaste. De ce? Pentru ca stie ca traieste intr-o tara in care si celelalte doua firme de cablu sunt la fel de tampite. Macar pe ai lui ii stie de-acum.