Traian Ungureanu, proaspăt revenit pe blog, lansează o importantă provocare:

Presa are un ghid sigur în propriul patronat (acei domni care deţin pe lîngă grupurile de presă şi interesele pe care trebuie să le apere grupurile de presă) iar mulţi dintre campionii deontologiei mobile şi selective sînt datori cu o declaraţie sau măcar cu o schiţă de declaraţie de avere. Asta pentru că, touşi, cine face judecăţi publice ar trebui să se expună public, pînă la capăt. În plus, ar fi interesant de stabilit corelaţia între patosul pro-pensionari, pro-bugetari, anti-corupţie al acestor oameni şi vilele din curtea caselor lor, maşinile din curtea vilelor din curtea caselor şi conturile din băncile foarte depărtate de curtea vilelor din curtea caslor lor. Am avea o suită nesfîrşită de suprize savuroase şi bogate în zerouri. Mă refer şi la sume şi la oameni.

Pentru a completa doar lista cu sugestii, cred că la fel de interesant ar fi de ştiut care sunt veniturile rectorilor universitari şi ale decanilor de la facultăţile de stat, după cum important de ştiut (cel puţin pentru sănătatea vieţii noastre comunitare)  ar fi venitul liderilor de biserici şi organizaţii religioase (scandaluri de acest fel au zguduit bisericile ortodoxe din America şi Grecia). Transparenţa este cel mai sănătos principiu de restaurare a încrederii între oameni. “Căci nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască” (Luca 12, 2).