5 Comments »

1. Vorbind de Marx economistul nu se atinge maximul de rau pe care gandirea acestuia, si traditia sa, l-a facut si o face omenirii. Tratandu-l pe Marx ca economist te pozitionezi pe un minimalism rational care nu-ti face ajutor in priceperea lumii actuale. Marx nu are valoare (acum in ochii unora) privindu-l asa, ca creator de sistem economic. Ci are valoare de mesia, mantuitor. Iar asta vine din alta parte, cu tot respectul.
   E mult mai grav… si Marx mai viu ca niciodata.

2. Marx a combinat un scientism orgolios cu spiritul profetic. Pan-logicismul hegelian a foist inlocuit de un pan-economism menit sa explice intreaga dinamica istorica. Pretentiile de veracitate gnoseologica (in planul economiei politice ca stiinta) s-au combinat cu promisiunea emanciparii universale. Tocmai de aceea trebuie citita trilogia lui Kolakowski, Principalele curente ale marxismului.

3. Si a ramas, cred eu, doar energia din promisiunea emanciparii, a mantuirii. In esenta despre economie putini stiu sa vorbeasca si sa priceapa cate ceva. Restul sunt redusi la tacere de halucinatia specializarii, de puterea expertului, a limbajului. Dar oameni care nu pricep mare lucru din stiinta (ce stia si ce ne-a spus) lui Marx au o mare admiratie fata de poetica marxista. Explicatia sta, cred eu, in vraja masurii.
   Eu ca crestin sunt daruit de Dumnezeu ca Imparat al creatiei. Nemuritor. Asteptarile sunt mari, mai mari decat reusitele noastre.
   Marx si socialismul in genere ce-mi propune: sa fiu proletar, avut, linistit si vorbaret la coltul blocului. Asta pana mor.
   Cine ce alege? De ce se prefera mocheta ieftina lemnului bine tratat,frumos si durabil? Din cauza pretului? Nu cred. Din cauza masurii cu care ne masuram.
   Minimal sau maximal.
   Vraja este evidenta.

4. Eroarea esenţială a doctrinei marxiste e pretenţia de a REZOLVA Omul, de a fi descoperit singurul cod hermeneutic valabil prin care lumea poate fi descifrată. Dincolo de cusururile tehnice ale vulgatei comuniste (ex: reducerea dimensiunii transcendentale la o discutabilă epură economică sau lectura întregii Istorii prin arida schemă a luptei de clasă), e deranjantă această enormă veleitate epistemologică şi eshatologică. Erijată în diagnostic just şi panaceu, opera lui Marx păcătuieşte prin împrumutarea şi desacralizarea predicatelor hristice. Calea devine revoluţia proletară, Adevărul ia forma canonului stângist, iar Viaţa se reinventează ca falanster, un tablou în care nu mai e loc pentru mister, uimire şi infungibilitatea persoanei. Verva apocaliptică şi cosmogonică emanată de biblioteca marxistă e o turlupinadă pentru orice suflet refractar ispitelor ideologice. Kołakowski, bătrânul gânditor polonez, incoruptibil în loialitatea sa faţă de înţelesul originar al filosofiei, spunea undeva că “un filosof modern care nu s-a suspectat măcar o dată de impostură trebuie că e o minte într-atat de superficială încât opera lui probabil nu merită a fi citită.” Dându-şi aere de pontif în reflecţie, Marx ar fi trebuit să sfârşească în extravaganţă şi ridicol. Din păcate, a ajuns icoana unor ambiţioşi hingheri ai umanităţii şi, în ciuda experienţelor comuniste ale secolului trecut, un plauzibil metafizician şi savant al cetăţii pentru destule departamente universitare din Apus. O bizarerie printre multe altele, în cea mai bună dintre lumile posibile.

5. Textul domnului Aligica e atat de convingator, in masura in care nu face decat sa enumere trasaturile unei evidente, incat ne putem intreba de ce a mai fost scris.

   Link la un text mult mai interesant si, mi se pare, nu lipsit de legatura cu discutia de aici:

   http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=268&cmd=articol&id=10339

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.