Un Marx necunoscut (recenzie la Leszek Kołakowski)
Secera şi ciocanul rămân astăzi simboluri ale vitalităţii ideii comuniste în ţări foarte apropiate, cum ar fi Moldova, Belarus sau Rusia, dar şi marca unei perverse nostalgii exprimate în mediile stângiste occidentale. Cine a fost cu adevărat Karl Marx şi care sunt cele mai importante versiuni ale doctrinei sale economice, politice şi sociale? Volumul întâi al prestigioasei analize a lui Leszek Kołakowski este rezultatul unei atente confruntări cu textele originale şi cu exegeza marxologică a primei jumătăţi de secol XX.
Autorul identifică sursa îndepărtată a gândirii dialectice într-o tradiţie metafizică pe care Marx însuşi a contestat-o: Plotin, Eriugena, Cusanus. Dacă gânditorii antici şi medievali propuneau o soluţionare de tip contemplativ-religios a problemei dualităţii trup-minte sau materie-spirit, făcând mereu recurs la sinele mai profund al interiorităţii, modernii – începând cu Hegel – introduc un element nou în ecuaţia auto-comprehensiunii: Istoria. Progresismul optimist al epocii luminilor face ca nu trecutul mitic sau originea transcendentă să reprezinte punctul de fugă al tabloului lumii, ci viitorul unei umanităţi înnoite prin revoluţia social-politică. Aceasta a fost viziunea şcolii hegeliene de stânga, refractară la elementele de conservatorism din Filosofia Dreptului scrisă de autorul Fenomenologiei Spiritului. Tânărul Marx s-a hrănit din viziunea atomist-materialistă a lui Democrit (opusă hedonismului pasiv al epicurienilor), critica psihologistă a religiei operată de Ludwig Feuerbach (1804-1872) şi demitologizarea Bibliei propusă de către David Strauss (1808-1874), filosofia acţiunii schiţată de contele August Cieszkowski (1814-1894) şi ateismul cinic al lui Bruno Bauer (1809-1882). Numai această suită de angajări polemice şi fraternizări interesate scoate la iveală semnificaţia primei propoziţii a cărţii lui Kołakowski: „Karl Marx a fost un filosof german.”
Autorul Capitalului n-ar fi existat fără negarea prealabilă a întregii tradiţii idealiste care căuta esenţa umanităţii nu atât în exerciţiul brut al muncii fizice, cât într-o scânteie divină reflectată mistic, liturgic ori speculativ la intersecţia dintre eu-natură-Dumnezeu. În comparaţie cu Rousseau, Saint-Simon sau Fourier, Marx nu emană aerul utopiei rurale sau al fanteziei burgheze. Preluînd doar tropul literar al mesianismului neo-umanist, Marx caută întemeierea epistemică tare a viziunii sale despre societate. Manuscrisele de la Paris indică reducerea cunoaşterii istoriei la o interminabilă serie de conflicte sociale. Pe această scenă violentă, proletariatul – identificat în mod univoc drept „clasa exploatată” a oricărei epoci – caută eliberarea de constrângerile şi alienarea impuse prin „logica banului.” De aici, nevoia de ideologie – un tip de discurs mobilizator care suplineşte vechile intuiţii poetic-sacrale despre sensul posibil al totalităţii fiinţei. Întemeiată pe hermeneutica suspiciunii faţă de orice suprastructură (cultură, religie, artă), ideologia marxistă înlocuieşte teodiceea tradiţiilor metafizice europene, căutând să explice aproape totul printr-o trimitere la „relaţiile de producţie.” După întâlnirea cu Engels, acest imanentism filozofic conturează profilul viitoarei retorici a protestului şi revoltei (Manifestul Partidului Comunist).
Şi atunci când comentează impulsul prometeic, romantismul rezidual şi aplombul ştiinţific al operei lui Marx, expertiza lui Kołakowski este imbatabilă. Gânditorului polonez – el însuşi unul dintre marii dizidenţi anticomunişti ai estului european – nu-i scapă niciun detaliu important. Exhaustivitatea bibliografică şi pătrunderea analitică fac din această carte de Leszek Kołakowski o veritabilă capodoperă.
Mihail NEAMŢU
Cui ajuta, astazi, dezgolirea lui Marx? Restructurarii post-crestinismului? Atat de mare este frica de Marx incat trebuie sa-i aratam traditia gandirii? Cateodata chiar cred ca indelungata privire in ochii monstrului te poate transforma intr-o dementa a acestuia.
Staruie o invatatura, inca, in spatiul gandirii si anume ca pentru a lupta cu cineva trebuie sa-i cunosti strategia, rationamentul, armele(in general). Pe scurt, daca nu te pricepi nu te bagi. Te bagi? Pregateste-te.
Imi vine in minte episodul luptei dintre David si Goliath:
“A zis Saul către David: “Tu nu vei putea să mergi împotriva acestui filistean, ca să te baţi cu el, căci eşti încă un copilandru, iar acesta este ostaş din tinereţile lui”.
David însă a zis către Saul: “Robul tău a păscut oile tatălui său şi când se întâmpla să vină leul sau ursul să ia vreo oaie din turmă,
Atunci eu alergam după el şi i-o luam din gura lui; iar dacă el se arunca asupra mea, eu îl apucam de coamă şi-l loveam până-l ucideam.
Şi urşi şi lei a ucis robul tău; şi cu acest filistean netăiat împrejur se va întâmpla acelaşi lucru ca şi cu aceia, pentru că huleşte aşa oştirea Dumnezeului celui viu. Să mă duc dar şi să-l lovesc, ca să spăl ruşinea lui Israel? Căci cine e oare acest filistean?”
Apoi a mai zis David: “Domnul, Cel ce m-a scăpat de la lei şi urşi, mă va scăpa şi din mina acestui filistean!” Atunci Saul a zis lui David: “Du-te şi Domnul să fie cu tine”.
Şi a îmbrăcat Saul pe David cu hainele sale, a pus pe capul lui coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu zale.
Şi s-a încins David cu sabia lui peste haine şi a început să umble, căci nu era deprins cu astfel de armură; apoi a zis David către Saul: “Nu pot să umblu cu acestea, că nu sunt deprins”. Şi ” s-a dezbrăcat David de toate acestea,
Şi şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietricele lucii din pârâu şi le-a pus în traista sa de păstor; şi cu traista şi cu praştia în mână a ieşit înaintea filisteanului. ”
Cine e oare acest filistean? Cine e Goliath? Suntem deprinsi cu armele cu care lupta ei? Intrebari de lupta.
S-a dezbrăcat David de toate acestea, Caci luptand cu armele monstrului te transformi in monstru. Asta e legea firii.
Se vorbeste prea mult de EI, incepem sa le recunoastem PUTEREA si devin pe zi ce trece puternici in inima noastra. Poate ar fi timpul sa ne recunoastem pozitia reala in creatie.
O parere.