Anul Darwin: progresul şi evoluţia, încotro?
Subtilităţile tehnice ale teoriei darwiniste despre originea şi evoluţia speciilor vor rămîne un subiect de dezbatere între specialişti. Biologia moleculară, genetica sau paleontologia vor lămuri mai departe complexitatea variaţiilor procesului reproductiv, caracterul teleologic sau aleatoriu al selecţiei naturale şi rolul „genei egoiste“. Cînd însă materialismul este ridicat la rang de viziune metafizică şi marile realizări ale spiritului uman sînt explicate dintr-o perspectivă strict funcţionalistă, atunci moştenirea lui Charles Darwin merită chestionată.
Se poate elabora o etică plecînd de la postulatul animalităţii noastre (definită prin „struggle and survival“)? Noţiunea de evoluţie conţine implicit sugestia progresului istoric. Or, după secolul marilor cataclisme totalitare şi conflagraţii mondiale, după Auschwitz şi Gulag, după Bosnia şi Rwanda, ce resurse de optimism iluminist ne mai rămîn accesibile? Sînt oare toate aceste orori explicabile din perspectiva înţelegerii evoluţioniste a comportamentului uman? Putem accepta oare producţia industrială a răului la scară globală prin prisma unei resemnări naturaliste în cadrele imanenţei? Este oare filantropia sau grija pentru cei neajutoraţi – născuţi cu handicapuri fizice sau deficienţe mintale – o risipă inutilă de energie? Putem găsi temeiuri pentru experienţa gratuităţii, dincolo de intenţionalitatea tacită a comportamentului nostru animalic? O cină cu Darwin n-ar putea ocoli aceste întrebări, formulate între alţii de Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955). Cînd procesul evolutiv este telescopat la nivelul întregii societăţi umane, problema individuării conştiinţei reapare într-un mod foarte presant. Ce anume ne caracterizează ca persoane ireductibile cu drepturi şi responsabilităţi inalienabile? Oare hiper-agregarea proprietăţilor unei specii poate justifica apariţia unor personalităţi unice pe scena istoriei (cei pe care, îndeobşte, îi privim drept sfinţi, genii sau eroi)? Dacă tensiunea şi conflictul sînt forţele impersonale care determină procesul evolutiv, cum vom explica altruismul extrem, jertfa de sine sau dăruirea sacrificială care au inspirat, milenii la rînd, atîtea generaţii (începînd cu tinerii)?
Darwinismul are meritul de a sublinia atît caracterul dinamic, cît şi solidarităţile nevăzute ascunse în relaţia omului cu natura înconjurătoare. Riscantă şi eventual chiar dezastruoasă ar fi interpretarea reductivist-utopică a întregii mecanici a transformărilor de ordin biologic. Darwinismul este pernicios atunci cînd anulează mirarea în faţa faptului că ceva există, mai degrabă decît nimic, sau atunci cînd se grăbeşte să explice apariţia conştiinţei umane printr-un simplu apel la substratul lingvistic-neuronal al cogniţiei.
Pentru a pricepe potenţialul de evoluţie morală şi progres spiritual al umanităţii, va trebui să renunţăm la masa oferită de Darwin, pentru a ne face părtaşi la alt simpozion filozofic, banchet mistic sau ospăţ bibliofil.
Sunt foarte curios de ce mi-au fost sterse comentariile la posturile anterioare. Doar curios. Nu manios. Insa, inainte de asta se putea intreba, eventual cine sunt. Un fost coleg de liceu:)
Pa.
Darwinismul nu exclude evoluţia spirituală a speciei umane, cum dealtfel nu poate să se apere nici de neînţelegere. Genetica moleculară evoluţionistă este abia la început şi va demonstra ceea ce contemporanii nu vor să accepte azi: că nu există nici o contradicţie între religie şi evoluţionism. Pare o frază plină de emfază stupidă, dar cei care ştiu ce este noua genetică şi mai ştiu şi ceva despre teoriile informaţiei, dintre care cele ale informaţiei genetice nu pot fi excluse, vor vedea dacă vor căuta adevărul în disputa sterilă a biologiei versus creaţionism ştiinţific, că toate neînţelegerile vin defapt din ignoranţa de pe ambele părţi ale baricadelor. Greşite sunt doar barierele pe care şi le pun unii altora în febra lor de a-şi arăta „dreptatea”, şi nu logica pură de care ambele părţi se folosesc în acest dialog al surzilor.
De pildă nu văd de ce oamenii bisericii nu caută să înţeleagă cu adevărat ce se ascunde dincolo de evoluţionism? De ce este atât de mare inerţia în înţelegerea profundă?
De ce nu vedem că primul mare evoluţionist a fost şi este chiar Dumnezeu? Nu numai că a creat speciile vii, dar le-a şi selectat. Pe Adam l-a făcut aparte, apoi i-a „selectat” familia, a făcut un legământ cu Noe şi a avut grijă de urmaşii lui, a făcut un legământ cu Avram şi i-a promis că-i va înmulţi neamul, i-a adus aminte lui Israel de legământul cu strămoşii lui şi i-a creat cele 12 seminţii legendare. Şi toate astea doar pentru a selecţiona un „popor ales”. Iar dacă Biblia este „Cuvântul lui Dumnezeu”, de ce se ignoră liniile de sânge înşirate cu sfinţenie în cele mai multe cărţi ale Vechiului Testament, ba chiar şi în Evanghelia lui Matei pentru evidenţierea arborelui genealogic al lui Iisus Hristos? Ore putem crede că Dumnezeu nu vede legăturile de sânge dintre oameni? Au teologii impresia că lui Dumnezeu îi este indiferentă informaţia genetică? Mai ales informaţia-Cuvânt? Oare nu cumva se înşeală, şi-i induc în eroare şi pe alţii? Nu cumva Mântuitorul spunea că „nici voi nu intraţi în Împărăţie şi nici pe cei care vor să intre nu-i lăsaţi”? Ne întoarcem la catolicul „crede şi nu cerceta”, chiar dacă Dumnezeu ne invită să-L căutăm?
În genetica evoluţionistă nu consecinţele teoretice sunt greşite sau imorale, ci aplicaţiile practice, care încap de obicei pe mâna profitorilor. Iar banul şi imoralitatea întotdeauna au făcut casă bună. Dincolo de orice ideologie atee stau oamenii cu intenţiile lor, iar aceştia vor fi judecaţi după faptele lor.
Tezele lui Teilhard de Chardin nu numai că nu contrazic evoluţionismul, dar continuate cu noile dovezi ştiinţifice, vor demonstra ceea ce Bisericii Catolice i-a fost frică să recunoască atunci când l-a repudiat pe Chardin. Armonizarea întregii cunoaşteri umane, inclusiv a celei religioase, nu este o utopie stupidă. Este un dat al etosului existenţei. Faptul că nu suntem încă pregătiţi pentru aşa ceva, nu ne absolvă de la eforturile necesare. În eshatonul Cărţii vieţii nu suntem doar „figuranţi” fără voinţă, ci şi personaje. Iar acolo presupun că se scrie cu „cuvintele vieţii”. Şi se mai zice: „cine are înţelegere, să înţeleagă”. Avem?
Gandita la inceput ca o teorie in biologie, evolutionismul s a structurat intr o paradigma de gandire, cu avantajele si dezavantajele acestei trasformari. Fondurile acordate si considerarea conceptului de evolutie drept unul fecund in alte domenii, cum ar fi cel al studiilor culturale, ar fi avantajele. Ideologizarea, incercarea de a se folosi de implicatiile filosofice ce sunt compatibile cu teoria, atat de catre materialistii comunisti, cat si de catre fascistii vitalisti, ar fi dezavantajele. Aceste dezavantaje, chiar daca au sporit faima teoriei nu au adus-o mai aproape de adevar, ci au facut oamenii mai reticenti, la astfel de instrument ce pot fi atat de usor manipulate ideologic. Constinetizarea statutului limitat al teoriei, privind-o ca o conjectura, ca pe un candidat posibil la adeavar, pe care nu trebuie sa-l menanjam de falsificari, ne va aduce in situatia de a discuta echilibrat, critic si ne mistificat despre rolul teoriei evolutioniste.
Violenta (politică, socială şi religioasa) nu ar putea să articuleze tendinţele rele din fiinţă umană fără contribuţia decisivă a ontologiei. Gândirea occidentală accentuează supremaţia ontologiei în faţă eticii şi indirect întâietatea “legilor firii” în relaţia cu Celălalt. În clipă în care preeminenţă eticului în faţa ontologicului este asumată, putem rescrie o “etică prima”.
Marile conflagraţii mondiale, naţionalismele de dreapta şi stânga, n-au articulat decât criză în care fiinţă umană a fost aruncata în clipă în care s-a întors la lucruri, la realitate. Dezamăgirile războiului şi masacrelor etnice au fost posibile datorită marilor iluzii pe care comunitatea culturală le-a impus. Procesul cultural şi educativ prin care fiinţă umană este dezrădăcinata de orice tendinţa negativă şi-a arătat limitele în timpul celor două războaie mondiale. Reconversia tendinţelor negative din om în tendinţe sociale şi culturale poate eşuă în orice clipă. Evoluţionismul ne-a arătat că prin natura noastră suntem mai aproape de lumea animală decât de lumea supranaturală şi iraţională a religiei. Realitatea ne-a învăţat ceva mai mult, dacă animalul ucide pentru a supravieţui, omul este capabil să ucidă din plăcere. Aneantizarea de dragul aneantizării.
Cruzimea e singura constanta care ne defineşte că specie. Puseurile răzleţe de altruism nu fac decât să confirme animalitatea fiinţei umane.
Stima.
O singura problema am cu “evolutionismul” in special si cu “stiinta”( nu Stiinta) in general. Nu e smerita. Cunoasterea smereste, eu asa cred. Cunoasterea a orice, smereste. Caci a cunoaste inseamna a fi fost in pozitia de a nu fi cunoscut la un moment dat. Si cum cunoasterea este infinita, din orice punct ai privi-o, esti pus, daca esti onest in pozitia smereniei. Ori…
Si filosofic la fel. Kenoza ratiunii este din ce in ce mai curtata. Gandirea slaba ii da tarcoale si pe drept cuvant. Cred ca, intuind, de asta a spus Nietzsche ca cea mai mare frica a lui este de a nu fi canonizat vreodata.
Eu cred ca, parafrazandu-l pe Ieremia, evolutionismul este lupta unora cu un Dumnezeu pe care nu il cunosc. Este o umanioara pasibila de tabloidizare. Dovada fiind imensa productie pe aceasta tema. Doar au cu ce!
@Neamtu
“materialismul este ridicat la rang de viziune metafizică”
Dupa stiinta mea, marxismul a facut asta, iar nu evolutionismul. Iar daca s-au gasit unii sa extinda teoria evolutiei in locuri in care nu avea ce cauta, asta nu e problema “mostenirii lui Darwin”, ci a indivizilor respectivi. Din cate v-am citit, nu v-ar da prin cap sa chestionati mostenirea crestina din pricina Inchizitiei sau a antisemitismului promovat de anumiti crestini.
“Dacă tensiunea şi conflictul sînt forţele impersonale care determină procesul evolutiv, cum vom explica altruismul extrem, jertfa de sine sau dăruirea sacrificială care au inspirat, milenii la rînd, atîtea generaţii (începînd cu tinerii)?”
Acum dumneavoastra faceti treaba aia rusinoasa – invitati darwinismul sa se amestece unde nu ii fierbe oala, eventual ca dupa aia sa-i dati in cap cu sfanta manie :). De ce ar trebui sa explice darwinismul (biologia evolutionista, genetica) treburile astea? Pot fi oferite, pana la un punct, explicatii evolutioniste pentru cele de mai sus. Ca tot ati pomenit de gena egoista, Dawkins ofera cateva in cartea cu acest nume, FARA INSA A PRETINDE CA ELE SUNT COMPLETE SAU ABSOLUTE. In anumite cazuri, isi eticheteaza limpede opiniile drept ceea ce sunt – ipoteze. Omul, partizan infocat al evolutionismului, e cat se poate de clar si o spune pe fata: evolutionismul nu poate explica totul, si nici nu e treaba lui.
“Riscantă şi eventual chiar dezastruoasă ar fi interpretarea reductivist-utopică a întregii mecanici a transformărilor de ordin biologic.”
De acord. Dar biologia evolutionista nu face asta. Exprimarea dvs. poate induce cititorul in eroare.
“Darwinismul este pernicios atunci cînd anulează mirarea în faţa faptului că ceva există mai degrabă decît nimic”
Say what? Acum va certati cu imaginea dvs. despre darwinism, si nu cu darwinismul. Ce biolog evolutionist s-a apucat sa anuleze mirari? Dati un citat, un link, ceva. Simtiti ca teoria evolutiei s-a pus pe treaba si vrea sa va anuleze mirarea existentiala? Luati, va rog, in calcul posibilitatea ca problema sa nu fie a evolutionismului, ci a asteptarilor pe care dvs. le aveti de la o teorie stiintifica.
“sau atunci cînd se grăbeşte să explice apariţia conştiinţei umane printr-un simplu apel la substratul lingvistic-neuronal al cogniţiei.”
Dupa parerea dumneavoastra, exista teorii/argumente/dovezi stiintifice cum ca lucrurile ar sta altfel? Nu se grabeste sa explice, ci incepe sa explice. Daca ati dori ca eforturile evolutionistilor sa se opreasca, si oamenii sa recunoasca ca au pornit intr-o directie gresita, spuneti-o pe fata. Dar asta v-ar expune pe buna dreptate acuzatiilor ca incercati, ca om religios, sa puneti pumnul in gura stiintei asa cum au facut-o si alti oameni religiosi inaintea dvs., si inca o mai fac.
Nu doriti sa se opreasca, dar doriti sa integreze alte aspecte? Cum ar fi interventia divina? Pai asta nu tine de stiinta. Nu e treaba stiintei sa incorporeze non-stiinta (ci dimpotriva, sa o evite).
“Pentru a pricepe potenţialul de evoluţie morală şi progres spiritual al umanităţii, va trebui să renunţăm la masa oferită de Darwin”
Sa mor daca inteleg de ce :). Cu ce va opreste Darwin sa fiti partas la alt “simpozion filozofic, banchet mistic sau ospăţ bibliofil.”?
@heraaskuortodox
“O singura problema am cu “evolutionismul” in special si cu “stiinta”( nu Stiinta) in general. Nu e smerita. ”
Dati, rogu-va, un argument. Va asigur ca nu fac asta ca provocare (ca sa pot spune dupa aia “vezi ca n-ai argumente, sac sac”), ci de dragul dialogului. Atata vreme cat puneti pe fruntea evolutionismului sau a stiintei eticheta de “nesmerit” si va opriti aici, orice dialog e imposibil, sper ca veti fi de acord cu mine. Sunt convins ca aveti motive pentru care spuneti asta, asa incat va rog sa le mentionati. Altfel, cadeti in pacatul celui care judeca (dovada de lipsa de smerenie, daca ma intrebari pe mine).
“evolutionismul este lupta unora cu un Dumnezeu pe care nu il cunosc”
sa facem diferenta intre cei care fac uz de evolutionism pentru a se opune religiei (sau mai degraba anumitor manifestari ale religiei – explic mai jos) si evolutionism pur si simplu. evolutionismul e o teorie stiintifica a carui treaba e sa explice cum se intampla niste lucruri, nu sa se lupte cu Dumnezeu. asta e realitatea.
Cat despre opozitia fata de anumite manifestari ale religiei, sa ma explic: a spune “evolutia este reala, deci Dumnezeu nu exista” e o tampenie. a spune “evolutia este reala, deci Geneza asa cum este ea prezentata in Biblie e un mit si nimic mai mult” e o dovada de bun simt.
Erata:
“evolutionismul e o teorie stiintifica a carei treaba e sa explice…”
1. Nu pot dialoga cu o ” stiinta” care se doreste adevar. Stiinta nu este adevar si nu poate ajunge la adevar caci insemna ca l-ar detine si l-ar sti si l-ar recunoaste cand da de el. Daca ea cauta adevarul ma intreb ce cauta atat timp cat nu detine nici o idee despre adevar. Adevarul daca nu e revelat nu e, spunea Tutea. De ce vrea “stiinta” adevarul?! Pentru ce doreste sa fie in capul lucrurilor?! De ce vrea sa ne spuna cum a fost, este si va fi?! Stie?! STIINTA nu stie STIINTA intreaba si incearca sa afle. Nu amesteca fiziologia, pasiunea cu experimentul. Stiinta este sceptica cat nu iese foaia cu date. Apoi este trista sau bucuroasa. Marea capcana a “stiintei” este ea insasi. Are nevoie de metafizica pentru a supravietui ca propunere caci se vrea solutie. STIINTA nu are NICIODATA pretentia ca atinge adevarul ci simpla si smerita isi stie locul. Se ofera omului pe ea insasi si ceea ce afla despre ce cauta, ca un dar. STIINTA este interogatie asupra realul perceput in sistemele de referinta neinertiale.
Ne-smerenia “stiintei” este vadita de razboiul in care e implicata. Cu religia. Daca nici Dawkins prin bestseller-urile sale nu este elocvent despre ce vorbim?! sSau nu este reprezentativ pentru evolutionism?! Cand intrebi nu te porti ca si cum cunosti raspunsul. Ori “stiinta, evolutionismul ca stiinta” nu intreaba ci decide cum sta treaba. Asta nu e stiinta. E pasiune.
A judeca (condamna) e una, a fi de partea Adevarului si a rationa asupra diversitatii creatiei e altceva.
2. Sa inteleg ca exista un evolutionism underground care isi face treaba si cineva a deturnat inaltele idealuri ale sale facandu-l de rusine in piata publica. E o optiune cinstita. Doresc sa am acces la acest evolutionism onest. Cred ca toata lumea doreste asta. Pentru a nu mai sta in intuneric.
Daca evolutia, cum este descrisa de evolutionismul militant, este reala atunci Sfanta Treime nu exista. E inutila. “Generatia spontane” devine cauza a vietii si deci… Ca paranteza: nu am inteles niciodata cum un evolutionist ca Dawkins (si multi altii) poate apara cu atata pasiune o celula aparuta cu miliarde:) de ani in urma si in acelasi timp sa fie unul (unii) dintre cei mai infocati adepti ai avortului si eutanasiei. Adica apara celule venerabile si in acelasi timp militeaza pentru distrugerea vietii apropiate ( a unui embrion). O reflectie!
Geneza descrie dincolo de cuvinte un fapt, faptul creatiei lumii ex nihilo de catre Sfanta Treime. Cuvantul este cuvant, nu este Cuvant( subiect vast).
Geneza este un mit sau nu este un mit. Depinde de facultati:). Mitul este un mit sau nu este un mit.
Cat despre bunul simt al oamenilor… vorbim alta data.
“Nu pot dialoga cu o ” stiinta” care se doreste adevar.”
Stiinta se doreste cunoastere (ca proces, nu ca finalitate), nu adevar. In afara de asta, lamureste-ma daca faci diferenta intre adevarul Evangheliilor si adevarul ca in momentul asta eu bat la o tastatura neagra. Sau cel ca tuberculoza e provocata de un bacil care poate fi tratat prin anumite metode, ca tot vorbim de stiinta.
“Daca ea cauta adevarul ma intreb ce cauta atat timp cat nu detine nici o idee despre adevar.”
Ba detine niste idei destul de clare despre adevar – e drept ca nu-s aceleasi cu ale tale, dar ce sa-i faci :). Adevarul stiintific e legat de demonstrabilitate, reproductibilitate, falsifiabilitate, capacitatea de a efectua previziuni corecte pe baza lui. Daca ai toate chestiile astea, ai adevar stiintific. Daca nu, nu le ai. Iar a acuza stiinta de faptul ca adevarul stiintific nu acopera totul si deci nu poate fi absolut inseamna a o impinge chiar tu in zone in care nu are ce cauta (ca dupa aia sa-i dai in cap mai cu spor).
“De ce vrea “stiinta” adevarul?! Pentru ce doreste sa fie in capul lucrurilor?!”
Nu atribui stiintei pacate omenesti. Or fi existand oameni de stiinta care crapa sa se afle in capul lucrurilor (sunt sigur ca exista), dar asta e problema omului, nu a stiintei. E ca si cand ai acuza matematica pentru faptul ca un contabil e corupt.
“De ce vrea sa ne spuna cum a fost, este si va fi?! Stie?!”
“STIINTA nu stie STIINTA intreaba si incearca sa afle.”
Pai ce te faci, ca ea, afurisita, cateodata chiar afla lucruri, si da fuga la tine sa ti le spuna.
Pe altele nu le stie (de exemplu ce-a fost inante de Big Bang), in privinta altor lucruri nu poate deocamdata decat sa emita ipoteze. E rau daca vrea sa ne spuna cum a fost, este si va fi? Stiinta nu inseamna numai evolutionism. Stiinta poate insemna la fel de bine faptul ca nu mai ai sanse sa mori de tuberculoza sau varsat, asa cum ai fi avut acum vreo suta de ani.
“Cand intrebi nu te porti ca si cum cunosti raspunsul. Ori “stiinta, evolutionismul ca stiinta” nu intreaba ci decide cum sta treaba. Asta nu e stiinta. E pasiune.”
Evolutionismul ca stiinta isi tot pune intrebari de vreo suta cincizeci de ani. A gasit niste raspunsuri – cu siguranta nu pe toate, dupa cum chiar nesmeritul Dawkins e gata sa ne spuna. Unele raspunsuri le-a gasit. Asta nu inseamna ca decide cum sta treaba. Asta inseamna ca are dovezi. Daca n-ar avea si ar porni la drum cu gandul sa convinga oamenii de realitatea unor evenimente care nu au avut niciodata loc (de genul “stiintei” creationiste care se apuca sa caute probe, si daca nu le gaseste le inventeaza, pentru a demonstra ca Dumnezeu a creat lumea, cu Adam si Eva cu tot, acum 6000 de ani. LITERAL), ar fi pasiune. Sau credinta.
“Cand intrebi nu te porti ca si cum cunosti raspunsul.”
Sigur ca nu. Evolutionismul nu face asta. Stiinta nu face asta. Pseudostiinta o face (a se vedea “stiinta creationista” pomenita mai sus). Daca esti de parere ca evolutionismul face asa ceva, spune-mi si mie de ce crezi asta.
“Ne-smerenia “stiintei” este vadita de razboiul in care e implicata. Cu religia.”
Unu – si religia are motive sa fie smerita, la fel ca orice altceva, inclusiv stiinta. Doi – Dupa sute si sute de ani in care religia a tinut-o langa cu interpretarea literala a Bibliei si tot ce decurge din ea, faptul ca vine stiinta si termina cu chestia asta nu mi se pare lipsa de smerenie, ci dragoste de adevar.
“Daca nici Dawkins prin bestseller-urile sale nu este elocvent despre ce vorbim?! sSau nu este reprezentativ pentru evolutionism?”
Ba este, atunci cand discuta evolutia :). “The God Delusion”, care e cu siguranta una din cartile la care te referi, e o lucrare in care Dawkins demonteaza toate argumentele rationale / stiintifice privind existenta lui Dumnezeu. Practic, demonstreaza ca nu ai cum sa demonstrezi existenta lui Dumnezeu, declarand, in acelasi timp, ca nu are cum sa demonstreze nici ca Dumnezeu nu exista. Unde e lipsa de smerenie? Existenta lui Dumnezeu poate fi demonstrata stiintific sau logic? Daca raspunsul tau este da, atunci explica-mi, te rog, ce intelegi prin credinta.
Daca iei, de pilda, “The selfish gene”, in care se ocupa chiar de evolutie si nu-si regleaza conturile personale cu religia, ai sa descoperi cu totul altceva.
Iar acum am sa ies la o bere.
Cu stima,
Nu sunt adeptul cuvintelor multe. Iti prinzi urechile si te culci obosit. Tac!
Iti doresc toata fericirea si ce e mai bun.
Domnul si Maica Domnului sa aiba grija de tine si de noi toti! Sa te ajute sa-ti rezolvi toate problemele.
Nu sunt adeptul cuvintelor multe. Iti prinzi urechile si te culci obosit. Este ultima interventie a mea aici ( in cazul in care nu sunt injurat de mama:)
Da, Stiinta este cunoastere. Cunosti prin perceptie senzoriala, intelectuala, extrasenzoriala, etc. Stiinta este stie-re ( stii despre ceva, ceva. in nici un caz nu sti totul despre ce experimentezi. sti doar ce iti propui sa sti. teoria/contemplarea este ceea ce tu sti dinainte dar metoda stiintifica vrea sa obtina date matematice corecte matematica fiind dovada consecventei teoriei. dar matematica cine o verifica? instrumentul matematic cine il valideaza?! Godel ne poate ajuta).
In Evanghelie Adevarul este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Persoana in relatie perihoretica cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi care a enipostaziat firea omeneasca ramanand neimpartit, nedespartit, neamestecat, neschimbat. Ce este adevarat in faptul ca tu bati la tastatura?! Ca bati la tastatura. Asta nu e un adevar. E o manifestare a ta identica cu ea insasi. Daca te vad ca bati la tastatura eu spun ca prin cateva organe de percepere proprii pot confirma ca tu executi ceva care seamana cu altceva denumit bataie la tastatura de un creator de limbaj odata… Nu e adevarat ca tu bati la tastatura. Printre altele tu bati la tastatura.
Adevarul stiintific este legat de conformitatea cu teoria ce a determinat executarea experimentului care va confirma sau infirma prin METODA STIINTIFICA teoria. O teorie poate fi adevarata chiar daca experimental este falsa matematic. De, relativitatea… Plus ca in matematica exista afirmatii perfect practice ce nu se poat demonstra matematic. Tot Godel.
Sa terminam cu adevarurile metodei stiintifice. Nu sunt adevaruri ci conformitati cu judecati teoretice. Dar limbajul ne omoara. Fiecare intelege dupa cati bani ii aduce matricea hermeneutica.
Am pus “stiinta” intre ghilimele pentru a indica parerea mea despre Stiinta si pasiuni religioase stiintifice.
Nu mai continui ca nu-mi place sa vorbesc singur.
Un singur lucru mai spun.
Evolutionismul spune ca speciile au aparut dintr-un punct comun ( generatia spontanee) si evoluand au ajuns asa cum le vedem azi. Spune asta fara nicio dovada. Dar, cum banuiesc, va fi afisata aici toata traditia de 150 ani a unei teorii care subzista doar ca arma impotriva unei conceptii.
Inchei spunand ce am spus la inceput. Matematica este smerita, Stiinta este smerita. Pseudostiintele nu sunt smerite. Si evolutionismul este o mare aflare in treaba. Mare cazna sa trebuiasca ca oamenii de stiinta sa poarte povara unei asemenea tampenii. Sa o sustina si sa o propovaduiasca ca MARELE ADEVAR al stiintei. Cand ei stiu cel mai bine ca este o poezie care da in nerozie.
Stiinta… toata stima!
Evolutionismul… toata intelegerea!
“spune asta fara nicio dovada”
Nicio dovada pentru cine nu vrea sa vada dovezi. Dar intra-adevar, sa lasam vorbele, ca n-avem sanse sa ne convingem unul pe celalalt :). Sanatate sa fie, si buna intelegere!
Cu ce se mai ocupa astazi evolutionistii:
The God Who Wasn’t There 2005
http://us.imdb.com/title/tt0455507/.
Pai asa ne-am inteles?!
Nu’s cum te-ai inteles tu :P. Ia sa vedem ce zice pe imdb:
“Documentary filmmaker Brian Flemming examines the Bible and discusses the history of early Christianity, raising doubts as to whether the New Testament personage Jesus ever really existed. Flemming examines the similarity of the Jesus story to other savior myths of the time and points to inexplicable gaps in early Christian history that combine to shed doubt on the Bible’s Jesus story.”
Unde vezi tu ca ar fi vorba de evolutie? Ce faci, stai cu ochii pe Dawkins (saracu, cre’ca sughite) si cum misca un degetel, cum apare in vreun film, AHAHAAAAA, IA UITE CE FAC ASTIA!!! cu sfanta manie si tot tacamu.
Dawkins si Harris. Si multi altii. Acesta este doar un film printre multe altele. Spiritul e clar. Concluzia…
Ceream onestitate. Si STIINTA. Nu pasiuni religioase. Dar se vede ca nu se poate. Si eu stiu de ce nu se poate. Pentru ca intre minciuna si adevar nu e nicio legatura. Din nou spun: fara propaganda, metafizica nu merg pseudostiintele astea.
Eu sunt crestin; si-mi place sa dialoghez in termeni onesti. Altfel…
Manie?! Pe ce sa fiu manios? Pe poezie? Niciodata.
Ma atac cand minciuna este prezentata drept adevar, singurul adevar. Dovedit:)
Nu pot decat sa remarc ca argumentele lipsesc (evolutionism = pseudostiinta, nu are dovezi, ba evolutionistii mai fac si filme). Ce anume te face sa crezi ca
1. Evolutionismul e o minciuna.
2. De vreo suta de ani incoace, comunitatea stiintifica, sau o majoritate covarsitoare a acesteia, accepta teoria evolutionista stiind bine ca e o minciuna. E vorba de o conspiratie?
1. minciuna este ceea ce are pretentie de adevar. theoria inseamna contemplatie. adica iluminare. care poate fi buna sau proasta. orice teorie are dreptul de a exista cat timp se cerceteaza pe ea prin METODA STIINTIFICA a experimentului pentru a=si obtine datele “corecte matematic”. daca theoria evolutionista este reala de ce nu se impune prin evidenta?!
2. nu este o conspiratie este o inspiratie. ies bai buni din asta si mai ales sacralizarea evolutionismului ca solutie la intrebarile omului ajuta social-politicului si in general paradigmei spirituale moderne-postmoderne-postcrestine-postistorice si ce mai vrem spune. comunitatea stiintifica de care vorbesti nu exista qua comunitate in sensul vechi. comunitatea stiintifica este comunitatea care se foloseste de tehnologie si pentru tehnologie fiind subventionata in specificul ei de comanditarii-proprietari ai acestei tehnologii.
Eu am spus-o aici ca sa nu se zica ca nu ati stiut:)
Numai bine.
Eh, voyons. Nu e conspiratie, e inspiratie. Ce propui tu acolo e conspiratie toata ziua (mai exact, teoria conspiratiei). Ajungand discutia pana in acest punct, am sa-ti urez toate cele bune (si lui Mihail Neamtu de asemenea, care a prilejuit conversatia de fata) si-am sa ma retrag. Sanatate sa fie!
Eu nu stiu ce e teoria conspiratiei dar vad ca nici macar la sensul prim al cuvintelor nu ramanem. Eu am spus ca NU E conspiratie. De altfel tu ai fost cel care a adus acest cuvant in dialog pentru a te lega de el cand va fi cazul. Si te-ai legat. Adica iti arunci momeala singur pentru a iesi din apa tras chiar de tine. Suntem treji!
Ceea ce ai denumit “conspiratie” in textul meu, aruncand momeala dinainte pentru a marca orice eventualitate, eu nu o denumesc decat “stare de casta”. Caci ierarhia exista orice am face noi, proletarii. Aceasta “teorie a conspiratiei” alaturata de critica ei este o numire actuala neo-marxista a ierarhiei. Cel ce critica “teorie a conspiratiei” isi face singur treaba fiind parte a ierarhiei, inferioare, indoctrinat de semnul egalitatii.
Pe scurt, nimic nou sub soare.
Inainte existau erezii in interiorul Bisericii. Nu era conspiratie impotriva Bisericii ci minciuna in Biserica.
Acum, exista minciuna bazata pe incapacitatea de experiment a omului simplu. Caci pe CREDINTA te bazezi in “stiinta” tu neavand capacitatea tehnologica de a repeta experimentul pentru a-l valida prin simturile si organul tau de validare, matematica sau logica. Tu il CREZI pe respectivul ce iti comunica date, tu CREZI in comunicarea descoperirii geneticii, transpusa in termeni “populari”. De ce ii crezi?! Pentru ca au SCOALA si DIPLOME si DOCTORATE si NOBEL-URI. Starea lor valideaza comunicatele lor tu fiind un biet amator al geneticii. Si nici macar “comunitatea stiintifica” nu are accest la experiment. Asta datorita specializarii absolute care face ca 2 sau 3 oameni sa lucreze cate 20 ani pe un micro-domeniu. Dupa 20 ani de sondare informationala acei oameni sunt SINGURII din lume care pricep ce mai fac. Insa datele obtinute de ei, care sunt STIINTA, sunt manipulate in virtutea acelei incapacitati de intelegere/ posedare a experimentului de catre comanditari. Asta nu e conspiratie. se numeste “inspiratie financiara de piata”.
Gata.
Multa sanatate si fericire!
In sfarsit o “bataie” care nu m-a oripilat pentru ca a castigat (si) al treilea, adica eu.
Multumesc “paganu” pentru asezarea evolutionismului intr-o lumina mai decenta, multumesc “heraaskuorthodox” pentru o apologetica de bun simt de care am nevoie din cand in cand cand ma supara Dumnezeu 🙂