1 comentariu »

  1. Frumos.
    Nu-l intelesesem initial pe Thomas Mann cand indica patetismul ca atat de necesar uneori. A venit vremea, si cred ca este un semn de linistire sufleteasca sau de „stagnare” creatoare, sa recunosc ca putin patetism este necesar acestei fiinte tragice care este OMUL. Patetismul este un semn al slabiciunii asumate, un semn al saturarii de certitudini, un refuz al ravnei reci si inutile vietii.
    Inca odata, frumos.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.