Pasapoartele biometrice, intre moderatie si pasiune (un studiu de Radu CARP)

Inceputul acestui an a fost marcat de o disputa in primul rand la nivelul laicilor si clericilor ortodocsi dar nu numai, aflata in plina derulare, pe tema introducerii pasapoartelor biometrice. 

1 comentariu »

  1. Stima.
    Viclenia este mare. Mie mi se pare o ispita spre invrajbire, ceea ce este in spiritul vrasmasului. Este destul de clar ca roada unui astfel de eveniment este dezbinarea. Cam toti avem ceva de spus despre subiectul in cauza.
    Azi, dimineata, m-am gandit la cuvantul lui Iisus Hristos, ” dati cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu”. Si ma intreb daca nu cumva aceste cereri ale UE – cezarul – trebuie sa le indeplinim conform cuvantului Domnului. In general acest cuvant, ca mult altele din Evanghelie, sunt comunicate trunchiat, „dati cezarului ce-i al cezarului”. Atat. Asta creaza, bineinteles, dualismul docilitate-razvratire fata de autoritate. Si, hopa, apare Revolutia. Starea de revolutie este starea conforma omului cazut care nu continua sa citeasca mai departe, ” si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu”.
    Sistemele antihristice sunt cele ce se bazeaza pe recunoasterea Fiului Omului drept Rege/Conducator. Asta este artificiul „culturii” crestine care se opreste de cele mai multe ori inainte sa ajunga in Ghetsimani. Caci, in fond, civilizarea umanitatii s-a facut – cu slabiciunile omului, desigur – urmand cuvantul Evangheliei. Insa Invierea trupului nu o poate da cultura, de oricare fel ar fi.
    Sfantul Ioan Evanghelistul spune: ” Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în munte, El singur.” Asta sta langa episodul marturisirii Sfantului Petru cum ca Fiul Omului este Hristosul – descoperire a Tatalui, caci nu erau toate savarsite – si langa incercarea lui de a-L tine pe Fiul Domnului DOAR pentru el.
    Oare noi, crestini slabi, nu ne razvratim chiar impotriva Domnului prin aceste strigate inumane?! Caci Domnul iubeste pe om atat de mult incat nu mai suporta ipocrizia si minciuna de sine a omului ce se crede fiu in afara alegerii. In esenta Domnul incearca pe om pentru a-l pune odata in fata Adevarului si a recunoaste cat este de real. Daca poate sa dea viata de acum pentru viata in Hristos. Ne-am obisnuit cu spritul si nu mai suportam vinul tare?!
    Apelul Parintelui Iustin Parvu nu a fost receptat cum trebuie. Datorita patimilor noastre. Cea mai grava afirmatie a dansului a fost despre ignoranta crestinului care nu mai stie pentru ce si pentru cine traieste. Acuzand pe toti crestinii ca nu fac nimic pentru trezirea fratelui lor. Despre obiectul in sine, pasaportul, atrage atentia ca un adevarat parinte atentionand, de pe culmea experientei sale concentrationare, asupra totalitarismului. Sperie cum sperie un tata pe copilul sau ca sa nu faca ceva rau. Il face ATENT. Fiindca, spune parintele Papacioc, „nu e de gluma”. Avem si noi 50-70 de ani aici in lume si pe urma… vesnicia.
    Iar Parintele Adrian spunea unor baieti, care doreau sa-i smulga binecuvantarea pentru revolutie, ca vorbesc ca romancierii.

    Si mai zice ceva parintele Adrian, ceva foarte tare pe care crestinii il uita usor: celrau este foarte VICLEAN. Am cateodata impresia ca noi, crestinii, nu prea stim cine ne este dusmanul si cat de puternic este.
    Fiecare crestin trebuie sa stie ca are darul sau de la Dumnezeu, puterea sa. Sunt madulare ale Trupului lui Hristos fiecare cu functia sa. A chema sub arme, slogane, stindarde pe toti pentru a face ACEEASI lucrare nu suna crestin, cred eu. Suna antihristic (revolutionar). Fiecare trebuie sa cunoasca pe Dumnezeu si sa aiba relatia sa cu Dumnezeu si nu sa ies din casa pentru a petitiona. Este grav.
    Si mai pun aici ceva din Sfantul Pavel. O fac caci si eu sunt om si am intrebari ( iar raspunsuri cu duiumul).
    „1. Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu.
    2. Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi; ci mai mult să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea învaţă-i şi porunceşte-le.
    3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
    4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
    5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.
    6. Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are.
    7. Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară;
    8. Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi.
    9. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare.
    10. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.
    11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.
    12. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori.
    13. Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viaţă, şi înaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, în faţa lui Ponţiu Pilat, a mărturisit mărturisirea cea bună:
    14. Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
    15. Pe care, la timpul cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
    16. Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.
    17. Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră,
    18. Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă,
    19. Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.
    20. O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase,
    21. Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.”

    M-am cam intins.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s