3 Comments »

1. Rânduială vs ne(o)rânduială. Nerânduiala ca rânduială nouă… Şi totuşi ne(o)rânduiala aceasta nu este un “kitsch”, ci *este* expresie a ordinii din sufletul omului de astăzi. Este autentică. Este vie. Doar că e urâtă… E incredibil cât de mulţi pot vedea comparaţiile cu “rânduiala veche” şi să spună că cea de acum e mai frumoasă, mai bogată, mai “realistă”! Maneaua este folclorul zilelor noastre. Ţăranul român ASTA simte…

   Părerea mea, precum ar zice un “clasic” încă în viaţă.

2. Cu tot respectul. Taranul roman nu simte asta. Asta este ce ni se spune ca simte taranul roman. Taranul roman, o expresie grava pentru aceste timpuri, nu are cum gira asemenea mizerii. Daca se doreste se poate afla cum si cine construiesc si decoreaza aceste lacasuri. Exista comisii de pictura centralizate, toata pictura si constructia este aprobata de clerul superior. Stiu asta caci asta este meseria mea. Am refuzat “inregimentarea” in tagma pictorilor agreati de cler pentru ca ce se petrece acolo depaseste orice inchipuire. Tot ce arata domnul Neamtu aici este o firimitura din macelul artei bisericesti romanesti. Este cataclism. De la magazinele bisericesti pana la arta “oficiala”.
   Sa nu mai aruncam in spatele altcuiva mizeria ce sta la capul societatii.
   Inca odata, NU taranul, omul de rand, are vreun cuvant de spus aici. In nici un caz.
   Eu, ii cer iertare pe unde apuc pentru ce se scrie si se crede despre el, despre omul de rand.
   Sa ne ierte pe noi carturarii, taranul/ omul de rand, pentru ca nu facem nimic pentru a contracara minciunile si deformarile vietii lui. Informatia aceasta impotriva lui sta in miini puternice. Nu avem cum sa o desmintim. Dar daca credem in Adevar nu putem spune minciuna. Eu asta cred.
   Pun aici o adresa cu un eseu al lui Sorin Dumitrescu cu titlul ” De ce sunt urat pictate bisericile noastre?”
   http://www.crestinortodox.ro/Editoriale/De_ce_sunt_urat_pictate_bisericile_noastreA-160-23285.html
   Sa fie cu folos.

3. Nici o expresie (sub)culturala nu poate supravietui nici doua zile daca nu exista oameni care sa nu o creada, sa nu o traiasca. Nu stiu prin ce sate binecuvantate va poarta pasii de gasiti oameni care sa nu vibreze la vaicareala manelei, ori care cunosc simplitatea vietii si nu gasesc de cuviinta sa o “imbogateasca” cu podoabe luate de la tarabele de aiurea, insa taranul pe care eu il cunosc nu se desparte de trivial… Daca taranul lui Rebreanu naviga intre doi poli, pamant si dragoste, cel pe care il cunosc eu se roteste naucit intre avere si sex.

   Acuma, poate ca or fi doi tarani prin Romania. Unul vechi care inca se agata de Traditie, iar altul – mai “urban” – care e creator de “traditii”. Cred si eu ca aceste noi “traditii” sunt speculate comercial, insa tocmai faptul ca e posibila speculatia aceasta arata cat de populare aceste noi “traditii”. E adevarat insa si faptul ca dialectica economica cerere-oferta ingaduie ca oferta sa genereze cerere…

   Iar eseul lui Sorin Dumitrescu imi confirma “teza”: ne(o)randuiala este o expresie a unui suflet, deci e vie, dar urata, precum sufletul celui care creeaza. Iar solutiile sale, desi atat de practice si de usor de implementat, raman *utopice* cata vreme in “frunte” sunt inculti si ignoranti.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.