2 comentarii »

  1. Romania profunda? Nu sunt adeptul acestei sintagme propuse. Dar va spun ceva: daca vom cauta la cei ce au produs, regizat, afirmat acest gen de show vom avea surprize, cei ce se vor surprinsi. Eu cred, ca acestia nu prea au „sange de roman”. Doar pe maini, asta e sigur.
    Cand Tutea spune ” eu pentru poporul roman ma las impuscat la zid”, eu ma intreb despre care popor vorbeste?! Il pot acuza de halucinatie. Ca si pe Parintele Parvu, ca si pe Parintele Papacioc. Cum pot acuza acestia oameni care au facut zeci de ani de puscarie de halucinatie?! Cum pot acuza pe mucenicii inchisorilor comuniste de halucinatie?!
    Atunci…?
    Atunci singura concluzie pe care o pot deslusi din realitate este ca poporul roman NU SE VEDE. Noi nu stim nimic de acest popor roman. O perdea de mizerie, minciuna, deformare s-a aruncat asupra realitatii acestui popor. Ei vedeau si vad, cei ce traiesc, poporul roman. Cine este poporul roman? Natiunea?! Nu. Nichita Stanescu spunea, „patria mea este limba romana”. Care este patria ta?! Care este patria lui?! Patriotismul nu este acel ceva livrat politic-ideologic ci este simtirea ta fata de VIATA unui comunitati de oameni care a trait si a creat intr-un anume stil in aceasta zona. Care este simtirea noastra fata de Stefan cel Mare?! Cateva vorbe invatate din carti? Atat.
    Pai cand niste oameni fac 14 ani puscarie PENTRU POPORUL ROMAN eu ce sa zic?! Ca eu stiu mai bine?! Ii cred si caut acolo unde ei erau sa gasesc ceea ce ei au respectat si pentru care au suferit.
    Nu Romania profunda ci Romania-pur-si-simplu. S-a incercat nasterea acestei expresii, Romania profunda, pentru ca slabiciunea este mare. Acest construct publicitar, aceasta noua „cantare a romaniei” a aparut pentru ca, eu cred, incepe ceva in acest loc. Se misca ceva. Ceva a prins viata. Si aceasta se simte dincolo de agitatia, ciudata agitatie, facuta pentru a nu se auzi tacerea creatiei. Ceva se naste pe aceste pamanturi. Acum. Si nu are legatura cu nimic de vazut, cu nimic de privit, cu nimic de folosit.
    Oarecum in legatura cu subiectul este mesajul Parintelui Parvu legat de „cipurile impuse”. Toti agitatii s-au legat de aceste isterii demente cu privire la „incarcerarea digitala”. Nu e ceva minunat, asta o cred. Dar Parintele Parvu a spus ceva mult mai important. A atras atentia asupra IGNORANTEI romanilor, a INDIFERENTEI clerului, a DEZBINARII ce exista intre noi, a LIPSEI DE DISCERNAMANT a conducatorilor ( politici si spirituali). Asta este mesajul. Cum poti cere unui om mucenicia cand el nu stie pentru ce sa moara, cand nu pricepe REALITATEA lui Hristos Iisus?! Cand aceasta REALITATE lipseste din viata lui.
    Si m-au intristat vocile „carturarilor crestini” cu privire la Parintele Parvu. Prin dansul sunt atacati toti acesti minunati.
    Sfantul Pavel spune:
    ” Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu;
    Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
    Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
    Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
    Căci „Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos.”
    Incep, si incerc, sa nu ma mai sperii de fumuri.

    Tutea pe patul de moarte:

    Sa ma scuzati ca m-am intins.

    Apreciază

  2. Spui: „Şi un ultim mesaj: intelectualii sunt de vină!” – e adevărat, dar nu numai ei. Toţi avem o parte de vină. Faptul că punctul 8 din proclamaţia de la Timişoara nu s-a aplicat în primul an de la revoluţie, faptul că Doina Cornea a fost scuipată şi înjurată, că au fost posibile mineriade care strigau monstruoasa lozincă „Moarte intelectualilor”, că Liiceanu a făcut în van un „Apel către lichele”, că A. Pleşu a scris degeaba „Minima moralia”, că CNSAS-ul a fost înfiinţat degeaba, că Legea lui Ticu Dumitrescu a fost mutilată până a devenit inofensivă, că informatorii din Biserica Ortodoxă au rămas nedeconspiraţi, că toţi ceilalţi informatori au rămas cu masca de oameni cinstiţi, pe care poate că şi azi îi considerăm prieteni, toate astea spun despre noi românii că degeaba ştim să iertăm atunci când nu avem pe cine ierta… Că suntem scăldaţi de legea compromisului în tot şi în toate, inclusiv al călduţului compromis moral…
    Somn uşor naţiune română, somn uşor…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s