PROF. ILIE BĂDESCU, UN MIREAN PREŢUIT DE PARTIDUL ROMÂNIA MARE

La sfârşitul anului 2008, Revista România Mare i-a acordat un permiu „Prof. univ. dr. ILIE BĂDESCU pentru intreaga activitate depusa ca director al Institutului de Sociologie al Academiei Române si ca rector al Universitatii Taranesti, institutie emblematica, pe care a creat-o impreuna cu romancierul Dinu Sararu.”

Să remarcăm, pe lângă discursul nostalgi pro-ceauşist al prof. Ilie Bădescu (editorialist „cu faţa spre Bizanţ” la „Ziarul Lumina”), toată pasiunea mitologizării condiţiei ţăranului român exersată într-o îndelungată carieră academică, situată frecvent la limita imposturii. Pe lângă cercetătorii onest pasionaţi de memoria spaţiului rural românesc (între care Horia Bernea, Costion Nicolescu şi alţi cercetători cumpătaţi în revendicările lor de ordin epistemologic), găsim printre apologeţii falşi ai culturii ţărăneşti câţiva protocronişti învârtoşaţi precum Artur Silvestri, Dinu Săraru sau Ilie Bădescu („director al Insitutului Naţional de Cercetare a Civilizaţiei Rurale al Fundaţiei „Nişte ţărani”).

În scrierile sale abundente, metodologic frauduloase şi stilistic indigerabile, Ilie Bădescu este mereu atras de elementele colectivist-organiciste ale religiei creştine, explicate mereu prin practica unui şamanism lexical ca parte dintr-un totalizant „sistem noologic” , incapabil să distingă între registre explicative diferite, dar pregătit să amestece isihasmul valah, naţionalismul perenialist şi geopolitica „latenţelor sufleteşti” (chiar dacă aliate cu nepotismul academic ori cu vechile structuri de „securitate şi apărare”). Nu este nimic întâmplător în faptul că prof. Ilie Bădescu poate expune „acedia carpatină” prin referinţe consecutive la Avva Evagrie Ponticul şi … Eugen Barbu. Acest fond rural şi arhaic nu împiedică ca România să devină, într-un acces de grandomanie caracteristică, „gazda unui mare dialog al civilizaţiilor” şi „să-şi exerseze rolul ei diplomatic tradiţional de ţară cu vocaţie pentru diplomaţia dialogului în conjuncturi de criză, asa cum a dovedit-o de pildă în timpul conflictului izraeliano-egiptean ori americano-vietnamez” (nici aici, referinţa admirativă la epoca Ceauşescu nu poate scăpa cititorului). Este simptomatică preţuirea de care anticapitalistul Ilie Bădescu se bucură printre ierarhii BOR, în pofida delirului pseudo-academic pe marginea istoriei civilizaţiilor, a derapajelor antisemite şi a viziunii stângiste (mai precis, tiers-mondiste).

Mihail Neamţu

1 comentariu »

  1. Stima.
    „A existat un „eşalon doi“ şi în cultura socialistă, oameni pentru care Cîntarea României, ca şi socialismul erau lucruri bune în sine, dar care au fost compromise prin modul de punere în practică.” Vintila Mihailescu
    Articolul lui Mihailescu, in sensul realitatilor prezentate de dumneavoastra, este, cred eu, un amar gand despre hidosenia ce ne inconjoara:
    http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=251&cmd=articol&id=9607

    Cat despre pretuirea unor ierarhi a discursului „anti” putem intelege ceva din partea I a cartii lui Ica despre Maica Domnului unde se arunca lumina asupra constructului ce a definit BOR in epoca stalinista. Acel discurs „anti-occidental” al sovietelor a fost ajutat de o „teologie” anti-Vatican nu pe baze teologice ci marxiste in sensul „luptei pentru libertate”.
    Cum scapam de ei?! Asta nu e intrebare/raspuns (caci duce la revolutie); e motiv de introspectie duhovniceasca.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s