Thomas Malthus (1766–1834) s-a înşelat amarnic. În locul suprapopulării decompensate financiar, avem o criză demografică generalizată în tot spaţiul nord-atlantic. Creştem dar nu ne înmulţim. Absenteismul pruncilor din băncile de date şi pupitrele şcolare reprezintă unul din semnele „integrării” ţărilor est-europene în dinamica societăţilor occidentale, în contrast radical cu tot ceea ce se petrece în Africa ori Asia Centrală. România, alături de Polonia, Ucraina sau Bulgaria, figurează astăzi în „topul” naţiunilor cu natalitate descendentă. Cauzele sunt multiple: trauma post-comunistă, angoasa tranziţiei (1989-2007), etosul contraceptiv al noii culturi de consum. Transformările culturale şi impactul economic provocat de această tendinţă abia încep să apară pe agenda instituţiilor publice.
În Europa apuseană, începutul declinului se leagă de apariţia unor noi reflexe culturale: relansarea individualismului radical ca filozofie de viaţă, fluidizarea subiectului postmodern urmată apoi de producerea la scară industrială a pilulei contraceptive, resemnificarea identităţii sexuale şi dezvoltarea tehnicilor de manipulare a fertilităţii. Anul 1968 a coincis cu decizia proiecţiei fantasmelor erotice în public – la Woodstock („free love) sau pe străzile Parisului („Jouissons sans entrave”). Concubinajul deschis, relaxarea prevederilor legale privind distribuirea materialelor pornografice sau modificarea standardelor decenţei în film, literatură şi mass-media, modificarea vârstei emoţionale la adulţi – toate acestea au anticipat furtuna erotică a mediului virtual. Internetul a adus „noile practici amoroase” într-un spaţiu privat, dacă nu chiar etanş. Găsim aici antiteza noţiunii iudeo-creştine de mariaj, angajat printr-un legământ sacru în faţa altarului – dar nu fără martori „la vedere” ai fidelităţii cuplului nupţial. În sfârşit, bioetica medicală s-a confruntat cu provocări tehnologice nebănuite – în primul rând relativizarea conceptului ancestral de rudenie (kinship), înseminarea artificială, negoţul cu băncile de spermă sau apariţia funcţiei de „mamă-purtător.” Toate acestea au alimentat utopia segregării viitorului umanităţii de modelul tradiţional de funcţionare al familiei monogame.
Tot în anul 1968, la puţin timp după Conciliul Vatican II, explozia mentalităţii contraceptive şi rata crescândă a divorţurilor a primit din partea Bisericii Romano-Catolice o reacţie fermă.
Mihail NEAMŢU
(va urma în „Foreign Policy-România”, ianuarie/februarie 2009)
În raport cu Europa, Statele Unite ale Americii reprezintă un contrast real, deşi cu potenţial evanescent. Demografia şi sentimentul religios diferă la fel de profund în cele două continente aliate diplomatic şi militar. Pentru o analiză uşor excentrică sub raport retoric, dar convingătoare pe fond, vezi cartea de răsunet a jurnalistului Patrick Buchanan, The Death of the West: How Dying Populations and Immigrant Invasions Imperil Our Country and Civilization, Thomas Dunne Books, 2002.