O tempora, o mores! Sau, cu vorbele marelui ginditor social Albert Hirschman, “Shared hatreds make for strange bedfellows”. Domnul N. S. Dumitru, pe care dl Rogozanu nu l-a recunoscut, era in 1990 prim-vicepresedintele FSN si a fost principala persoana, alaturi de Gelu Voican-Voiculescu,m implicata in indeplinirea ordinului lui Ion Iliescu de aducere a minerilor la Bucuresti. Profesor de marxism, leninist impenitent, N. S. Dumitru nu a abdicat vreodata de la “iluziile comunismului”. Din cite mi s-a relatat, la discutia de la MNAC, N. S. Dumitru a “explicat” necesitatea sacrificiilor umane pentru implinirea scopurilor progresiste ale doctrinei marxiste. In anii 70, acelasi N. S. Dumitru publica o carte cu titlul “Magistrala progresului istoric”.

Ca unul care am citit volumul aparut la ed. Cartier, gasesc bizar faptul ca autorii nu mentioneaza nicicum mandatul Comisiei Prezidentiale formulat in decizia presedintelui Traian Basescu din aprilie 2006: “analiza institutiilor, metodelor si personalitatilor care au facit posibile crimele si abuzurile epocii comuniste”. Nu a fost nicicum obiectivul Comisiei pe care am coordonat-o sa scriem un fel “manual unic”.  Ar fi fost o aberatie. Dimpotriva, cum se scrie clar in nota editurii Humanitas de la inceputul volumului, Raportul reprezinta o piatra de hoar in sensul ca este o sinteza pornind de la care vor incepe noi explorari. Lucrul acesta il spune si dl Gabriel Andreescu intr-unul dintre cele mai echilibrate texte din volumul aparut la Chisinau.

In “Slavic Review” a aparut in 2007 sub titlul “Remembering Romanian Communism” recenzia lui Charles King, Ratiu professor la Georgetown University la Raport. In raspunsul meu, multumindu-i pentru analiza critica pertinenta si aplicata, am fost de acord ca exista dimensiuni ale trectutului traumatic din anii comunismului care nu au fost elemente centrale ale analizei noastre. Ele trebuie evident adincite: ma refer la problemele vietii cotidiene, ale subiectivitatii sub comunism (inclusiv viata intima), dar si cele legate de complicitati si colaborationism. Ele nu erau insa parte a ceea ce ne revenea noua sa facem, in parametrii Mandatului. 

Ii indemn pe toti cei interesati sa priveasca de o maniera comparativa demersul nostru sa citeasca volumul “Unspeakable Truths: Facing the Challenge of Truth Commissions” de Priscilla Hayner, Routledge, 2002 (cu prefata lui Timothy Garton Ash). Veti constata ca obiectiile domnilor Daniel Barbu, A. P. Iliescu si ale celorlalti colaboratori sint aproape identice cu cele ale oponentilor/criticilor comisiilor de adevar in tari precum Africa de Sud, Germania (Comisia Eppelmann pentru analiza dictaturii PSUG/SED si a consecintelor sale), Chile, Guatemala: Raportul este incomplet; cifrele legate de victime nu sint convingatoare (plaja e prea mare); nu ar fi trebuit rostite nume; tonalitatea este patetica; Raportul serveste o cauza politica…

In toate cele peste 20 de cazuri studiate de autoare, tirul criticilor (mai mult sau mai putin civilizate) s-a concentrat pe presedintele comisiei. Deci, la acest capitol, nu sintem deloc originali.

Ceea ce m-a aurprins in volumul “Iluziile anticomunismului” este tocmai absenta referintelor la literatura legata de memoria totalitarismului (exceptia este textul d-lui Barbu). Nu se propune o perspectiva alternativa, nu se ofera macar un document istoric care sa contrazica ori sa infirme concluziile Raportului

Tot astfel, se afirma ca membrii Comisiei Prezidentiale ar fi refuzat dezbaterile publice. Este fals: am participat eu insumi impreuna cu Cristian Vasile la dezbateri la Inst Iorga, la Universitatea din Brasov (organizatori Andrei Bodiu si Caius Dobrescu), la ICR, la scoala de vara de la Sighet. Colegi ai mei au organizat dezbateri la Inst Xenopol (Iasi)si Inst Baritiu (Cluj). De cite ori am fost solicitat, am dat interviuri, raspunzind la orice intrebare (a se vedea interviurile cu dl Simonca in Observator Cultural).

Cit priveste refuzul “majoritatii editurilor” de a publica aceasta carte, nu pot sa nu ma intreb ce s-a intimplat cu editura Compania, condusa de dl Petru Romosan, unul dintre cei mai virulenti critici ai Raportului, ai presedintelui Comisiei si ai presedintelui Traian Basescu? Sa fie si domnia sa parte a ceea ce s-ar numi “so vast a conspiracy”?

Se uita adeseori ca Raportul este o opera colectiva, asumata de toti membrii Comisiei in spiritul si metoda sa. Editia Humanitas mentioneaza, la cererea lor, numele autorilor anumitor capitole.

Ar mai fi ceva de adaugat: una din principalele recomaandari ale Raportului a fost introducerea istoriei comunismului din Romania ca obiect de studiu in licee. Acum doua luni, la Polirom, a aparut, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, primul Manual pe acest subiect. Este rezultatul conlucrarii dintre istoricii si politologii din cadrul IICCR si cei din Comisia Prezidentiala Consultativa pentru analiza dictaturii comuniste. Din pacate, acest subiect (comunismul din Romania ca obiect de studiu) nu este examinat in profunzime in volumul “Iluziile” (ma exprim eufemistic).
In concluzie, mai sintem unii pentru care anticomunismul, intemeiat pe valorile liberalismului civic,nu este o iluzie, ci o obligatie morala, asemeni antifascismului.

Vladimir TISMĂNEANU

(text preluat de pe blogul lui Cristian Pătrăşconiu, cu acordul autorului).

PS:

Este in curs de aparitie la Humanitas un masiv volum de decumente consultate de Comisia Prezidentiala (editori Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Gosu). La Tirgul Gaudeamus, vineri 21 noiembrie, ora 15, se lanseaza la standul Humanitas colectia Istorie contemporana, coordonata de Cristian Vasile si VT. Intre titlurile care se vor lansa, “Perfectul acrobat. Leonte Rautu, mastile raului” de VT si Cristian Vasile. Simbata, la acelasi stand, la ora 15:30, se lanseaza colectia Zeitgeist, coordonata de VT. Primle trei titluri: Camus-Koestler, Reflectiii despre pedeapsa capitala; Milosz, Gindirea captiva (o noua editie, cu prefata de VT) si Monica Lovinescu, Etica neuitarii. Eseuri politico-filosofice (selectie si prefata de VT).