4 comentarii »

  1. Mitului Sophiei, gnosticism, feminism… Este o lacrima. E oarecum naturala aceasta in-feminare ( nu efeminare). Este o reducere a barbatului la stadiul post-blestem din Geneza. I s-a luat si i se ia MUNCA ( si RAZBOIUL) si este trimis la pierderea timpului intr-un birou inconjurat de femei care mai de care: una la menstruatie, alta la ovulatie, una la frustratie, alta la satisfactie. Am observat ca barbatii, in masini sau pe strada, miros a femeie. Nu e mirosul lor ci este mirosul colegelor lor. Traiesc intr-o promiscuitate sexuala si morala incredibila. Inconjurati de mici de eve pline de incredere si de pornografie updata si socialista. Siturile pornografice nu au stat degeaba si au preluat si ele ideologia de masa, sociala, socialista, proletara adaptandu-se zonelor HOME, VOYEUR, MY EX-WIFE, EX-GIRLFRIEND etc. Cine stie pricepe. Si asta e barbatul.
    Este robul femeii crescute de eva-sophia-feminista-oponenta Tatalui-nascatoarea demiurgului ce-i creaza ei erotica (autoerotica)

  2. Felicitari.

    Principiul motrice al feminismului:

    1. se ia una bucata barbat, 2. se emasculeaza prin spalare de creier si reotrica autovictimizanta, 3. apoi ne imbolnavim de isterie pentru ca nu avem un barbat langa noi. 4. du-te la punctul unu.

  3. Propun o alternativă la schema d-lui Mureşan.

    Dogmatica resort a furorului feminist:

    1. Femeia e un epifenomen, adică enigma lipsită de mister a discursului masculin. 2. Prin urmare, primul pas al emancipării îl constituie politica lui “beating the shit out of yourself,” adică eliminarea fanteziei masculine din constituţia feminităţii (emascularea Bărbatului ar duce la imposibilitatea reinventării Femeii, posibilă doar în opoziţie cu celălalt sex). 3. Vidul obţinut prin castrarea vocii masculine din subiectul feminin e populat cu conţinuturi câştigate prin negarea vechilor configuraţii. 4. Însă vechile configuraţii nu erau altceva decât strategii masculine de inventare a Femeii. 5. Rezultă că noua Femeie e modalitatea de a fi cu ea însăşi a masculinităţii, recunoaşterea ce încheie gâfâiala dialectică. 6. Feminismul este un machism.

Lasă un răspuns