O, desfrunzirile din urmă!
Te uită, vastele păduri
Stau veştede sub greaua turmă
De nori haotici şi obscuri.Te uită, soli ai crustei albe
Ce-o să se-aşeze, de pe-acum
În dantelări de fine salbe.
Pe tufa umedă, pe drum

Un cinic puf au nins scaieţii…
Şi totuşi iată-mă venit
În faţa toamnei şi-a tristeţii
Cu gândul iarăşi ispitit

De-avântul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zărilor murinde,
A sumbrei văi, a tuturor.