Peisagiu retrospectiv (Ion Barbu)

O, desfrunzirile din urmă!
Te uită, vastele păduri
Stau veştede sub greaua turmă
De nori haotici şi obscuri.Te uită, soli ai crustei albe
Ce-o să se-aşeze, de pe-acum
În dantelări de fine salbe.
Pe tufa umedă, pe drum

Un cinic puf au nins scaieţii…
Şi totuşi iată-mă venit
În faţa toamnei şi-a tristeţii
Cu gândul iarăşi ispitit

De-avântul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zărilor murinde,
A sumbrei văi, a tuturor.

1 comentariu »

  1. Felicitările noastre, pentru că se poate şi…altfel!

    Noi vedem, se pare…şi pe cei care nu ne văd cât şi pe cei care…nu ne răspund.

    …Şi totuşi, bunul simţ de online primează sau vrem ca el să primeze!

Lasă un răspuns