Jean-Luc Marion, Idolul si distanta. Cinci studii, Humanitas, 2008

ISBN 978-973-50-1788-0
traducere de
Tinca Prunea-Bretonnet
si Daniela Palasan
control stiintific de
Cristian Ciocan
2008
editia I
13×20 cm
356 pagini
acta phaenomenologica

Atunci cand incearca “moartea lui Dumnezeu”, metafizica reveleaza amurgul idolului conceptual pe care-l botezase, cu de la sine putere, “Dumnezeu”. Abisul pe care-l descopera naruirea acestui idol, departe de a inchide problema lui Dumnezeu, o deschide, foarte larg, asupra paradoxului distantei: caci tocmai retragandu-se, in afara oricarui idol, survine Absolutul. Intimitatea creste odata cu distanta.
De la Nietzsche la Hölderlin, de la Hölderlin la Dionisie Areopagitul, “moartea lui Dumnezeu” redevine, prin punerea deoparte a Absolutului, chipul modern al vesnicei sale fidelitati, pentru ca, la sfarsit, sa insinueze rezerva paterna. Daca Absolutul s-ar sugera pe sine in retragere, ca Tata, oare am putea noi sa locuim distanta, ca fii? Astfel se degaja distanta, printr-o dubla dezbatere cu teologia Sfintei Treimi si cu gandirea diferentei, mai precis cu jocul in care, pe terenul deschis de Heidegger, intervin Levinas, Derrida si Urs von Baltasar si in care, in cele din urma, icoana recapituleaza diferenta in distanta. (Jean-Luc Marion)