Triumful securiştilor
Curtea Constituţională a României a decis ca Legea nr.187/1999 de funcţionare a CNSAS este neconstitutionala. Cu alte cuvinte, toate verdictele CNSAS vor deveni nule. Funcţionarea acestei institutii n-a fost perfecta, dar faptul ca masinaria securista Voiculescu-Andon poate opri cercetarea stiintifica a arhivelor fostei Securitati mi se pare strigator la cer. În Germania exista un Muzeu Stasi iar la noi nici dosarele (“versetele satanice”) ale fostilor securişti si turnatori nu vor mai putea fi investigate. Monopolul de informaţie revine în mâinile Parlamentului şi ale structurilor controlate de mafia PSD. Blocarea accesului la Arhive a permis, ani la rândul, ca alegerile politice, influenţele economice sau chiar arbitrajul puterii ecleziastice să se desfăşoare într-o direcţie contrară adevărului şi dreptăţii (nenumăraţi episcopi continuă să fie şantajaţi cu dosare compromiţătoare de către consilierii lor eparhiali).
Să nu uităm: România este o ţară cu aproape 2 milioane de colaboratori ai Securitatii (numarul de dosare graieste de la sine), în care discutia despre pocainta a fost ratata de Biserică, dar unde foştii securişti deţin frâiele conducerii în toate instituţiie cheie (începând cu sfera economică şi terminând cu universităţile). Faptul că un afacerist veros, de orientarea naţional-ceauşistă, reuşeşte să impună dizolvarea CNSAS de către un organism juridic (Curtea Constituţională) compus din foşti acoliţi PSD arată măsura ultimă în care Revoluţia a fost furată. Teologii oficiali tac, specialiştii în morala ortodoxă se ascund iar ţara colcăie de impostori. Să mai observăm că în mediile foştior deţinuţi politici se practică în continuare retorica auto-victimizării cu accente anti-semite (“iudeo-masonii care au adus comunismul”) în timp ce evidenţele bibliografice ne arată cât de mult ideologia comunismului a primit acordul a milioane de români neaoşi, aleşi şi realeşi după decembrie 1989. Un proces al comunismului în care nimeni nu asumă vinovăţia: iată drama parodică a unei Românii în perpetuă tranziţie.
Sufletul acestei ţări suferă cumplit: comuniştii ne-au îngropat trecutul nobil şi ne călăresc prin instituţiile unui stat capturat, cvasi-mafiot. Estimp, societatea de consum dizolvă puritatea oricărui viitor într-o celebrare dementă a vidului, a plăcerilor oarbe, a neantului odihnitor. Un blestem parcă ne urmăreşte.
MN
Cu respect.
Nu-mi place formularea ” evidenţele bibliografice ne arată cât de mult ideologia comunismului a primit acordul a milioane de români neaoşi, aleşi şi realeşi după decembrie 1989″ si cred ca nici tie. Probabil ca furia este mare.
Romania. Este. O tara. De Mana. A doua. Poporul roman. Este. Un popor. De Mana. A doua.
Elita a fost ucisa de comunism. 50 ani de teroare si frica intinsa asupra speciei supravietuitoare, specie de mana a doua, specie necrestina crescuta in laboratoare unde frica, foamea, palma dupa ceafa, matematica, romana, treapta intai si a doua, meditatiile si, offff, cate altele au ingrosat platosa de fier ce inconjoara sufletul unui om. Nimic nu mai patrunde prin ea. Se ingroasa pe zi ce trece prin joburi, burse, doctorate, credite, prezervative, anti-avort si proavort.
Nu mai suntem muritori. Ne credem eterni si curati. Crima si minciuna, in public si in familie, construiesc, construiesc, construiesc altarul idolului, altar pe care se consuma UN SINGUR CE: OMUL, EU, TU, EL.
Nimic nu se pierde totul se transforma. Omul, prietenul pentru care Hristos si-a dat viata, devine in fiecare secunda o putoare ordinara.
Restul sunt cotidiene. CNSAS, FELIX, SECURITATEA, BASESCU, ETC. Sa ne intrebam de ce nu mai vorbim de Iliescu…
Doar cand se intampla asa ceva ne amintim de Securitate? Asta este publicitate. Asta este mecanism psiho – sociologic de marturisire a constantei sistemului catre cele mai indepartate colturi ale tarii, ale administratiei. Faptul ca CNSAS-ul a fost atacat ni se pare oribil??? Este un vax fata de reculul exploziei ce va intari institutiile securitatii, ce nemaiavand centru, traieste doar prin semnale de acest gen. Toata scursura administratorilor de bloc, a vanzatoarelor, a ghiseistelor si atatora va zambi revigorata de Declaratia Oficiala a Securitatii.
” Noi suntem aici. Noi suntem acolo. Noi suntem voi. Traiti, munciti cum v-am invatat, cum ati invatat”.
Parerea mea este: din 2000 nu mai votez ( de la farsa Iliescu/ Vadim cand am vazut oameni inca lucizi nestiind ce sa faca, dar au facut…) si fac tot ce pot sa imi aduc experienta de viata pe unde pot ( experienta din greseli si durere, ca alta nici ca este).
Nu va alarmati. E amuzant. Daca n-am facut nimic cand eram prost doar nu o sa fac ceva acum cand m-am desteptat.
Ei, stai… poate nu e totul pierdut… Niste baieti hotarati au anuntat un miting de protest duminica, in Piata Universitatii, la ora 14.00… Eu unul voi fi acolo… Poate, cine stie…
http://addsalu.wordpress.com/2008/02/02/voi-fi-in-piata-universitatii-la-ora-1400/
Domnul meu, in primul rand, aveti certitudinea ca nu aruncati cu pietre ?
Decizia curtii constitutionale, buna sau rea, cum o fi ea, este in orice caz cu mult mai justificata decat reactia cu spume la gura a intelighentiei romanesti. Am scris in blogul meu http://costincozianu.wordpress.com
Orice ar fi, nu e cazul sa stricam orzul pe gaste sau sa dam cinstea pe rusine, nici macar ca sa infieram cu manie intelectuala pe pesedeii curtii constitutionale.
Si-apoi, poate sunteti bun sa-mi explicati ce au in comun “cercetarea stiintifica” cu “verdictele” si cu constitutionalitatea lu Mirciulica pus printre tartorii sefi sa-i beleasca pe berbecuti.
CNSAS-ul nu e adunatura de sfinti, (eu nu vad decat unul acolo: pe Ticu Dumitrescu ), e emanatie politica si poate fi altoita de CCR care e dupa cum spuneti “emanatie juridica”.
Problema grava e ce ne facem cu “emanatiile intelectuale”, fiindca problemele RO nu sunt in primul rand politice, nici juridice, ci culturale.
Cu prietenie,
Costin
Multumesc Costin. E dreptul tău să crezi că decizia CC se hrăneşte din puritatea unei reflecţii juridice şi că intelighenţia e cea care greşeşte protestând împotriva unei decizii vădit politizate. Sunt de acord că CNSAS are probleme interne şi de comunicare în spaţiul public (vugaritatea lui Dinescu este doar arareori pitorească).
În CNSAS lucrează o armată de oameni cu pregătire istorică şi arhivistică – aceştia nu se văd pe sticlă, fac o muncă esenţială şi nu cred că merită dispreţuiţi.
În plus, o instituţie care să aibă pe mână arhivele Securităţii mi se pare indispensabilă pentru salubrizarea spaţiului public românesc. Intelectualii, oricare ar fi aceştia, nu reprezintă o ameninţare la adresa statului de drept. Instituţiile publice conduse de ofiţerii ex-Securităţii (lupi nedeconspiraţi) sunt însă capturate economic şi politic tocmai pentru că şantajul cu dosarul mai este posibil.
Cu urări de bine,
MN
Cred ca m-ai inteles gresit. N-are absolut nici o importanta daca CCR a luat decizia cointeresata — ceea ce e si foarte probabil, dar nu-mi permit eu sa fac procese de intentie — daca decizia e argumentata solid din punct de vedere juridic.
Intelighentia greseste cand strica orzul pe gaste. Adica sacrifica ideea ca Romania trebuie sa construiasca o societate bazata pe domnia legii, pe satisfactia imediata de a avea un consiliu – asa cum este el , care pune stampile de “politie politica”.
Cu toata antipatia pe care mi-o provoaca pesedeii de la curte, nu pot sa nu vad lucruri evidente: curtea nu a desfiintat CNSAS-ul ca institutie, ci , cum sa spun eu frumos – a “emasculat-o” in capacitatea ei de a pune verdicte . Ca nu scrie nicaieri in ordinul CCR ca sa-i dea afara pe cercetatori, sau sa trimita dosarele la SRI sau la crematoriu., Si asta pe baza unor argumente strict tehnice. Iar intelighentia a recurs la tot felul de sofisme care pana la urma se reduc la ideea ca scopul scuza mijloace, plus ca lipsa de onestitate intelectuala si mania demna de o cauza mai buna, aruncate in dezbaterea publica de oameni de la care te asteptai la mai mult, au fost pentru mine o mare dezamagire.
Despre cit de “strict tehnice” sunt argumentele CCR, iata comentariul lui H.-R. Patapievici.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/393754/SENATUL-EVZ-CCR-si-CNSAS/
Da, exact unul din cei la care-as fi avut mai multe pretentii.
Am citit articolul, dar n-am vazut unde erau argumentele, ci doar sentintele:
“Din punctul meu de vedere, CCR greşeşte prin punctul (a), abuzează semantic prin (b) şi comite un sofism prin (c). Insist asupra faptului că aceste lucruri trebuie dezbătute, chiar dacă autoritatea CCR nu este pusă, în principiu, în discuţie.”
Care “punct de vedere” nu e sustinut decat implicit de autoritatea autorului, care autoritate, nu prea se stie, fiindca daca putem admite ca H.R. Patapievici se pricepe la fizica nucleara sau la ceva filosofie, tine de calitatea lui de intelectual ca atunci cand se refera la chestiuni juridice sa fie mai prudent sau sa se informeze de la altii cu mai multa greutate in domeniu. Asta e alt aspect care defineste gradul de amatorism al jurnalisticii dambovitene, ca aproape toti s-au napustit sa-si reverse mania, dar nimeni nu s-a obosit sa dea cuvantul unor specialisti.
Ca doar n-or fi toti profesorii de la facultatile de drept din Romania asociati cu PSD-ul.
TRAIAN UNGUREANU:
In ultima sa varianta, Principiul Norica, al confuziei in stat, asa cum e el promovat de Curte, spune ca presedintele are voie sa refuze un ministru o data. De unde rezulta ca orice a doua propunere de ministru e obligatoriu perfecta? Ei, na! Rezulta pur si simplu. Dar cine vrea rigoare o va gasi la parlamentari.
Daca il conving pe Tariceanu sa ma propuna, sau il prind beat, devin ministru justitiei.
Eu am numit speciozitatea argumentaţiei d-lui Cozianu “literalism”, după Barfield :
http://pseudomorfoze.wordpress.com/2008/02/21/literalismul/