ETOS CREŞTIN (Mike Huckabee) ŞI DISCURS SECULAR (Hillary Clinton) ÎN CAMPANIA PREZIDENŢIALĂ DIN AMERICA
Anul 2008 a început cu o veste bună pentru cei preocupaţi de valorile conservatoare în politica americană. Impactul SUA asupra întregii lumi este mult prea important pentru ca bătăliile de pe scena lor electorală să nu conteze şi în Europa de Est, mai precis România.
Prima veste bună este că Hillary Clinton – ale cărei vederi asupra avortului, familiei şi asupra libertăţilor individuale sunt arhi-cunoscute – a pierdut în competiţia din statul Iowa în favoarea lui Barack Obama.
A doua veste bună este că cel mai articulat candidat din partea republicanilor a câştigat Mike Huckabee (n. 1952), fost guvernator al statului Arkansas.
Dl. Huckabee este un fost pastor baptist, înzestrat cu remarcabile calităţi de lider care a îmbrăţişat o viziune istorică despre locul Americii în lume. Între temele importante ale discursului său: fortificarea economică a economiei americane prin reducerea şi simplificarea sistemului de taxe, creşterea atractivităţii pieţei de muncă americane, protejarea definiţiei monogame şi heterosexuale a familiei, încurajarea culturii “pro-life”, lupta împotriva islamofascismului (înăuntrul SUA şi în afara, Irak inclusiv). You Tube documentează aceste intervenţii cu un număr abundent de extrase din interviuri sau conferinţe publice.
Pentru orice creştin cu sensibilităţi tradiţionale, între Mike Huckabee şi Hillary Clinton sau Barack Obama alegerea este fără echivoc. Fie ca anul 2008 să aducă Americii un preşedinte dedicat valorilor creştine, capabil să ofere demnitate vocaţiei naturale a omului: viaţa în cetate.
MN
Cu respect.
De ce am inceput sa consideram ca valori crestine valorile unor secte, aici baptism. De ce adoptam legea minimei rezistente? De ce trebuie ca un crestin ortodox sa se declare de partea unor sfertodocsi ce peroreaza autoritar asupra unor valori crestine?
NeAvortul, familia si libertatea individuala nu sunt valori crestine sunt valori sociale si tensionandu-ne asupra lor cadem in partea rea a marturisirii “de as da trupul meu sa fie ars si dragoste nu am, nimic nu sunt”.
Sunt interesat, inca, de o justificare a acestor atitudini hiliaste, ” demnitate vocaţiei naturale a omului: viaţa în cetate” desi cred ca trebuie putere de convingere.
In America sunt 4 milioane de ortodocsi care trebuie sa voteze un presedinte – nu un Patriarh. Cind ai de ales intre doi candidati pe care il vei alege? Sau nu alegi nici unul – adica libertatea politica este un moft. Problema poate fi indiferenta celor care cred ca viata cetatii nu conteaza – celor care cred ca poti fi crestin fara sa ai libertatea de-a alege, ca familia nu este decit o valoare sociala, etc. Am putea chiar avansa ipoteza ca de fapt dl Vladimir Putin este mai aproape de valorile crestine decit un candidat american care are “vina” de-a fi de confesiune baptista… Iata citeva dileme teologico-politice asupra carora merita revenit!
Libertatea politica se subordoneaza valorii absolute a libertatii, dupa parerea mea si in acceptiunea reala a cuvantului, deci a nu vota este un act de libertate ca si a vota pro si contra.
Viata cetatii este viata oamenilor ce traiesc in ea nu este viata zidurilor si a institutiilor ei. “Viata cetatii” este un termen al tendintei de substituire a valorii libertatii omului.
Familia este o valoare sociala, familia crestina este o valoare eshatologica este o icoana a mariajului hristic. Nu doresc dezvoltarea subiectului dar argumentele pentru apararea “vietii cetatii” seamana cu lupta pentru libertate de care nu ne-am vindecat inca.
Faptul ca dl. Vladimir Putin sau oricare ortodox este mai aproape sau mai departe de valorile crestin-ortodoxe este o probleme de neatacat din nici un punct de vedere. Despre un pastor baptist stiu sigur ca nu poate fi aproape de valorile crestine.
Spre limpezimea discursului, a nu se mai alatura teologia de politica altfel cadem in derizoriul chibutilor oricate studii avansate am avea.
Dle Herasku-Ortodox,
Va multumesc pentru comentarii pe care le apreciez pentru sinceritate.
Libertatea politica / libertate duhovniceasca – iata o tensiune reala, dar in care cuvintul cheie este tot al Mintuitorului: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine…”. Libertatea este deci ontologica, un atribut al Dumnezeirii iar tirania – orice forma de sclavie, de la patimile personale la dictatura politica – nu este dupa voia Domnului. Desigur, a nu vota este un act de libertate subiectiva, dar nu poate fi incurajat decit daca adoptam o atitudine specifica quakerilor sau, eventual, sectei qumranitilor din Palestina sec. I. Intrebarea ramine asadar valabila: care sunt criteriile dupa care votezi (sau nu)? Ce asteptari poti avea de la un om politic si de ce confuzia cu planul duhovnicesc este eronata (Putin poate fi dictatorial chiar daca are certificat de botez ortodox).
Viata cetatii: scrisoarea lui Diognet spune totul. Crestinii ramin in lume chiar daca nu sunt ai lumii. In aceasta lume se intimpla sa aiba nevoie de aliante temporare cu cei care practica – desi imperfect – virtutile: vezi Sf. Vasile cel Mare, Scrisoare catre tineri.
Lupta pentru pastrarea familiei monogame (impotriva careia se exprima Hillary Clinton si atitia altii in Europa) este neindoios o lupta buna in timpurile noastre. Desigur, fara adaosul viziunii eshatologice raminem cu foarte putin. Dar de la politic nu trebuie cerut ceea ce cerem de la duhovnicesc. Nu cred insa ca lupta pentru valoarea libertatii de expresie (vezi icoanele in scoli) sau pentru valorile familiei (vezi marsurile Gay) sunt aspecte neglijabile in dezbaterea romaneasca.
Dezbaterea cu pastorul baptist trebuie sa aiba loc pe un alt tarim – cel teologic. Aici faceam o invitatie la reflectia in plan civic – nu fara o prealabila informare despre actorii dezbaterii. Aceasta nu presupune, desigur, nici un fel de studii avansate.
Cu cele mai bune urari,
MN
Lui heraaskuortodox,
cu tot respectul, de unde sunteţi atât de sigur că un pastor baptist nu poate fi aproape de valorile creştine?
Dar poate ar trebui să întreb ce înţelegeţi dvs prin valori creştine? Mă gândesc că nu le veţi lega exclusivist de Biserica Ortodoxa sau, şi mai concret, de BOR.
Chiar credeţi că Biserica Ortodoxă deţine seiful cu valorile creştine?
Lui tibipop.
Da, eu cred ca Biserica Ortodoxa detine valorile absolute ale adevarului.
Pentru AntitezeMN.
Tonul scrisoarea mele nu vreau sa para peiorativ sau acuzator ci nelinistit.
Comentariile mele pe blogurile apartinand unor persoane asemenea sunt scrise tocmai pentru a elucida limitele socialului si al valorilor sale in raport cu credinta ca doar Hristos este “Calea, Adevarul si Viata”. Nu pot pune pe acelasi raft politicul si duhovnicescul pentru ca ultima realitate a vietii in cetate este moartea, deci orice valoare a politicului si socialului sta sub acest dat.
Punctual, nu inteleg de ce o libertate nu poate fi pur si simplu o libertate si trebuie, d.p.d.v. socio-politic, sa fie atribuita cu anumite calitati ( libertate subiectiva). Eu am libertatea chiar sa refuz mantuirea – sa nu fie – si cred ca am dreptul sa refuz votul pur si simplu, sau daca se doreste si obiectiv si subiectiv.
Despre incurajarea sau descurajarea acestui mecanism nu cred ca sta in puterile noastre – a publicitatii sigur.
De la un om politic singurele asteptari sunt cele de ordin financiar-economic. Nu-i pot atribui nici o putere in planul libertatii mele. Cat nu ai dorinte in planul acesta nu vad ce folos iti poate aduce Putin sau Regele Carol. Acestea le spun cu certitudinea ca discursul poate parea usor cabotin.
Acuma imi pare rau ca s-a ajuns in dialog sa apara Sf. Vasile cel Mare intr-o disputa privind alegerile din SUA. Parca e chemat – nu acuz – sa fie un agent electoral spre propasirea Americii si implicit a Romaniei. Caci ce poate aduce America nou intr-un spatiu macelarit si terfelit de hoardele comuniste? Poate un automobil mai economic.
Foarte vehiculata cugetare ” sa dai cezarului ce-i ……” este publicata spre indeplinirea primei parti, a doua nici macar nu mai este citata darmite sa fie cugetata.
“Lupta pentru valoarea libertatii de expresie sau pentru valorile familiei”. Asa cum am spus inainte tot timpul in epoca moderna langa LIBERTATE apare cuvantul LUPTA. De ce? Pentru ca idealul statului modern sta pe un absurd nonsens, inexprimabilul cretinism al alaturarii libertatii de egalitate. Nu dezvolt.
Va rog daca se poatei exprima concis, care sunt valorile familiei monogame in afara actului eshatologic. Nu ramanem cu foarte putin, nu ramane nimic. Biserica considera adulterul ca singurul motiv real de divort nu pentru ca este cauza ci pentru ca Biserica prin adulter IA ACT de incetarea dragostei si nu obliga. Deci atat timp cat familia se destrama nu se destrama publicitar ci se destrama din lipsa de continut eshatologic.
Cu respect.
Heraasku:
Va multumesc pentru comentariile ample si cred ca va inteleg pozitia mai bine. Voi lasa discutia deschisa si pentru alti participanti.
Cu urari duhovnicesti la Aratarea Domnului,
MN
hillary clinton nu are cum sa fie o veste buna in nicio conjunctura.
Republicanii sunt baietii aia care au inceput vreo doua razboaie in ultimii ani, nu? Iar H. Clinton e cea care vrea sa le opreasca, nu? Explicati mai clar, sa intelegm si noi, astia de nu dorim moartea nimanui.
Domnule heraaskuortodox,
Cultura teologica te recomanda ca un bun interlocutor in probleme de religie crestina, din ce-mi dau seama pana aici.
Pacat ca nu ratezi sovinismul si intoleranta.
Felicitari detinatorului blogului pentru modul de abordare al subiectului.
Lui beniel.
“Pacat ca nu ratezi sovinismul si intoleranta”. Putem dezvolta?
Oricat de complicat ar parea ce incearca sa simuleze cei cu multe cuvinte folosite, chestiunile se reduc astfel:
1. Biserica ortodoxa este o iluzie. Nu exista decat o singura Biserica crestina universala si aceea este a celor sfinti care au fost sfintiti prin lucrarea lui Dumnezeu care este unica. Problema se pune la alt nivel – cel de spatiu-timp – anume daca o anumita congregatie se poate numi Biserica sau nu. Iar aceasta tine de mai multe precepte pe care nu le discut aici.
2. Implicarea in viata cetatii este naturala celui care intelege ca este lumina lumii si sarea pamantului, daca este in fapt. Natura implicarii si adancimea participarii la “sistem” devine o chestiune care tine de etica mai mult si mai putin de revelatia directa (etica, desigur, bazata pe revalatia directa – Vechiul Legamant, Noul Legamant).
O chestiune personala – ar fi fost frumos sa fie o singura Biserica pe pamant si cu numele si ea sa fie Biserica Ortodoxa, chiar mi-ar fi placut mult. Dar devieriele ei in istorie si pastrarea lor in prezent nu o pot arata decat ca fiind mana in mana cu erezia. Discutii pe aceasta tema voi purta pe blogul meu.
ascultareacredintei,
Nu te da prea tare la Biserica Ortodoxa, ca are contributia si valorile ei autentice in Biserica lui Hristos. Istoria sta marturie pentru acest lucru, si chiar daca a deviat in anumite aspecte, trebuie sa fim foarte atenti si selectivi atunci cand o evaluam. Oricum – orice confesiune este expusa unor erori similare; ce bine ar fi sa putem invata din greselile altora…
heraaskuortodox 🙂 ,
dezvolt daca dezvolti si tu monopolul Bisericii Ortodoxe asupra adevarului absolut.
In general reductia este cea mai simpla dintre demonstratii. Cand se spune ca Biserica Ortodoxa este singura detinatoare a adevarului nu se initiaza o reductie ci o marturisire. Eu nu afirm ca celelalte interpretari ale adevarului sunt iluzii. Sunt foarte reale si sunt extrem de solide, demonstrata de existenta lor in lume. Bineinteles ca exista o singura Biserica caci adevarul este unul singur, este Biserica sfintilor lui Dumnezeu. Reducerea adevarului la axa spatiu-timp are inconvenientul de a fi martorul doar a unei portiuni empirice a masurii acestuia.
Implicarea in viata cetatii implica doua mecanisme: mecanismul valorizarii persoanei si cel al valorizarii relatiilor.
Adevarul Bisericii nu tine de placerile si tolerantele personale oricat ne-am screme sa fie astfel. Devierile istorice ale Bisericii sunt concluzii inerente spiritului uman.
Biserica Ortodoxa nu detine monopolul asupra adevarului absolut, in sensul in care cere o discutie plictisita.
Eu marturisesc ca Biserica ortodoxa este Biserica adevarata.
In rest totul e cum e, cotidian.
ŞOVINÍSM s.n. Atitudine politică constând în afirmarea superiorităţii unei naţiuni asupra altora, în manifestarea exclusivismului şi intoleranţei naţionale; naţionalism extremist. – Din fr. chauvinisme.
Deci Biserica Ortodoxa nu are cum sa fie sovina.
Am inteles directia adoptata. Toate cele bune.
Ma bucur sa vad dezbaterea incinsa pe acest blog – rog participantii sa respecte porunca dragostei (inclusiv dragostea de vrajmasi) si limbajul corespunzator.
In opinia mea intrebarea este daca teza despre POSESIA adevarului Revelatiei nu trebuie inlocuita cu ideea PARTICIPARII (partasiei sau impartasirii) de Hristos. Partasia de harurile lui Dumnezeu este fara stirbire in Biserica Ortodoxa iar cultele protestante au abandonat lucruri esentiale (de la regula postului pina la cultul sfintilor, venerarea Maicii Domnului, liturghia euharistica, intelegerea preotiei sacramentale, practica fecioriei in monahism, etc.) Exista diferente substantiale care nu pot fi subevaluate dar sunt numeroase puncte de convergenta – in opinia mea – atunci cind planul civic. Asa cum in lupta cu Hitler au existat aliante altminteri imposibile (SUA si URSS), asa si crestinii ortodocsi pot identifica un teren de colaborare (cu scopul combaterii discursului secular) cu cei de alta traditie liturgica sau dogmatica decit Biserica Ortodoxa.
Ma intreb daca pentru crestinii evanghelici este o pozitie acceptabila?
Pax,
MN
Imi pare rau pentru partea mea de vina in incingerea discutiei.
Tot ce am dorit nu a fost un pol apologetic sau refractar – nici nu am pretentia ca ma pot opri decent din avant. Singura energie pentru care eu intarvin in diferite bloguri este energia unui crestin – ortodox cu experienta lui de viata. Nu pot fi reductionist in plan relational dar sunt reductionist in plan comunitar.
Si, scuze, alianta intre SUA si URSS nu a existat. Era o conjunctura de vector. Intre Hitler si Stalin insa, da, a existat si inca mai exista.
Cu respect.
Mda, e onest din partea ta Antiteze ca ti-ai definit fara echivoc pozitia. Din nefericire discutia acum chiar ca se poate incinge, si nu ca nu ar avea wordpress-ul spatiu pentru asa ceva,dar cred ca nu avem noi timp pentru asta. Daca il iau eu pe ” SOLA SCRIPTURA ” in brate si voi pe ” SFANTA TRADITIE ” n-o sfarsim curand… Desi nu cred ca ar fi ceva neproductiv – in sine.
heraaskuortodox,
Citindu-te m-am vazut trecand usor de la o stare de admiratie la una de complexare… 🙂
Nu mi-a luat mult insa sa-mi revin, recunoscand tiparul unui discurs elitist si abstract; o nota buna pentru potentialul intelectual, in rest – de dezbatut…
Ma intreb totusi ce s-ar fi intamplat daca Fiul lui Dumnezeu, in misiunea sa pamanteasca, ar fi folosit acelasi tip de limbaj…
Da, ai dreptate cu etimologia lui “sovin’, stricto sensu… Cred ca totusi ai inteles ce am vrut sa spun.
Revin.
Da. Intrebarea domnului Neamtu e foarte buna. Parerea mea este ca atat traditia ortodoxa cat si celelalte traditii dogmatice neoprotestante trebuie sa fructifice ideea PARTICIPARII de Hristos in plan civic. Desigur ca sunt diferente interconfesionale majore, insa daca ne concentram numai pe aceste aspecte, ignorand astfel discursul secular, ma tem sa nu ajungem cu totii niste secte provinciale in Marele si Sfantul Sat Global. Personal nu vad piedici intr-un asemenea demers, existand valori comune, dar cred ca, din pacate, putini sesizeaza pericolul secularizarii.
Nu inseamna sa convingi pe evanghelist ca tu esti in posesia adevarului sau evanghelistul sa convinga pe ortodox ca el detinde adevarul. Inseamna sa iti stabilesti un target comun si sa obtii revitalizarea unei civilizatii care la ora actuala e molesita de dezradacinare si de prea mult divertisment.
Iata de ce Mike Huckabee este solutia. Daca nu Huckabee, atunci oricare altul convins de valorile conservatoare care in SUA devin din ce in ce mai pregnante.
Ilie. cu respect.
Nu vreau sa te intristez dar motivul sub care nu se poate “fructifica ideea Participarii de Hristos in plan civic” este ca Hristos nu este numai om, este Om si Dumnezeu si din punct de vedere real nu poti disocia. Cat timp accesezi latura social-politica a hristocentrismului ca latura moral-civica nu esti decat marturisitorul omului. Daca crezi ca Hristos este Om si Dumnezeu atunci cat timp martorul nu este in dreapta credinta vorbeste de orice altceva dar nu despre Fiul lui Dumnezeu (cred ca ma repet).
Degeaba incercam sa dam tarcoale Hristosului pentru a ne folosi de el in iluziile noastre.
Exista o formulare pe care orice crestin trebuie sa o stie: neimpartit, nedespartit, neamestecat, neschimbat.
Cred ca Ilie Catroniu sugera altceva. Asa cum lectura Bibliei incepe cu partile usoare – cartile sapientiale, Proverbele – si urca treptat, pe masura maturitatii duhovnicesti, catre cartile mistice ale Vechiului (Cintarea Cintarilor) si Noului Testament (Ev. dupa Ioan, Epistola catre Efeseni), tot astfel dialogul in plan civic poate incepe cu o pledoarie pentru virtute chiar daca intelegerea deplina a dumnezeirii lui Hristos nu poate fi garantata de catre partenerul conversatiei noastre.
Ar fi absurd sa sugeram ca duhovnicii sau preotii nu discuta decit cu cei care au asimilat Calcedonul sau doctrina palamita despre energiile necreate. Ar fi o falsificare a Evangheliei sa credem ca Iisus n-a stat de vorba cu cei care ii puneau la indoiala divinitatea…
Marturisirea completa nu poate ignora faptul timp. Sf. Maxim Marturisitorul spunea:
Va fi fără formă şi fără frumuseţe şi nevrednic de a fi ascultat cuvântul despre Dumnezeu, rostit oricum şi de oricine şi în timpul în care nu se cuvine. Căci socotesc că cei care au minte trebuie să caute mult timpul potrivit pentru a vorbi despre El.
Amin.
Domnilor, argumente exista pentru orice pozitie adoptata.
Pozitia marturisirii personale in acord cu intelegerea Sfintei Traditii nu poate sta in fata certitudinii. Cat timp suntem convinsi de ceva vom face tot ce ne sta in putere sa ajungem acolo.
Planul civic poate sa fi fost un pas in urcusul spre iubirea de oameni daca nu ar fi existat Crucea. Aceasta – crucea – este semnul ca urcusul in dragoste nu poate urma decat calea personala in Trupul lui Hristos. Calea aceasta, a crucii, este “pentru iudei sminteala, pentru neamuri, nebunie”. Intradevar am ajuns sa urcam unde nu se mai poate urca, caci noi suntem dupa cruce nu inaintea ei.
Sincer ma indoiesc ca duhovnicii sau preotii pot discuta despre mantuire si despre Hristos cu cei ce nu stiu de Calcedon sau de Palamas, nu inteleg despre ce pot discuta. Despre cotidian, da. Marele cotidian. Marea dragoste a neindragostitilor.
Nu stiu cine, in afara da Maica si de Botezator, ii marturiseau divinitatea. Era alt plan, desigur.
” Marturisirea completa nu poate ignora faptul timp”. Corect. Este vorba cred despre timpul meu, al vietii mele.
De ce reactionez? Mi se pare ca dincolo de dorinta naturala a omului de a-si pune in valoare credintele, apare o atmosfera de laxare a tensiunii adevarului.
Nu-mi iese din minte intamplarea din viata lui iacob in care Laban e pacalit cu mieii tarcati. Intuitia civica a Binecuvantatului face ca sa primeasca o rasplata materiala, reala printr-o actiune iconografica. Eu stiu ca daca stai cu ochii prea mult la luna incepi sa latri.
Cred si sper sa nu mai intervin.
Cu stima.
Discutii pe tema amintita le port pe blogul meu, ascultareacredintei.blogspot.com, care vor fi apoi si pe ascultareacredintei.wordpress.com.
Daca iti este mai usor, voi scrie un articol legat de subiect acolo.
ascultareacredintei,
Nu e nevoie sa insisti. Tu esti “de-al meu”, dar lasi impresia ca-i ignori cu seninatate pe participantii la aceasta discutie. Incearca mai bine sa intelegi – in ciuda limbajului folosit de unii – ce vor sa zica. Vei avea surpriza ca nu bat campii… :). Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti dai girul. Altfel risti sa ramai multa vreme prizonier dogmelor profane ale propriei confesiuni. Vei cadea exact in capcana erorii ce te straduiesti sa o pui in evidenta la marturisitorii ortodoxi. Ca sa nu-ti mai spun ce cred ei despre tine (noi)…
Altfel, raman si eu cu o mare tristete asupra felului cum BOR isi evanghelizeaza proprii enoriasi. Sper ca nimeni de aici nu sustine ideea ridicola ca romanii nu au nevoie sa auda, generatie de generatie, mesajul Evangheliei. Si n-ar fi nici un bai daca presedintele ar putea cita din Psalmi atunci cand MIG-urile cad pe ogoarele Patriei, ca W la nainilevan. (Cat face din ce zice W – alta poveste…).
Oricum , cultura americana e adanc impregnata de zelul evanghelistic neoprotestant. Si poporul american frecventeaza – inca – intr-o proportie covarsitoare serviciile Bisericii. Au idee macar (vezi sondajele Gallup) despre ce inseamna “born again christian”, iar la noi daca intrebi pe cineva pe strada de Ioan 3:16 iti va raspunde ca nu cunoaste adresa…
Iar domniile voastre vorbesc aici de Calcedon sau de Palamas. Sfanta Traditie? O, bine ar fi daca s-ar cunoaste si s-ar practica. In schimb un inalt prelat al BOR il decoreaza pe Gigi Becali pentru virtutile sale crestinesti si promovarea valorilor ortodoxiei. E jenant.
q e d
Da, domnule heraaskuortodox,
Vechea hiba protestanta: rationam pe afirmatii biblice; si ne straduim sa fim pe intelesul boborului, ca asa a facut si Mantuitorul. Cu toate acestea, avem timp si pentru exercitii mistice.
Daca va iubiti poporul folositi ce v-a dat Dumnezeu, coborandu-va din turnul de fildes si facandu-l sa inteleaga ca Sfantul Apostol Andrei nu poate raspunde pentru pacatele fiecaruia in parte, si nu ne va duce in Imparatia Cereasca pe baza cetateniei romane. Stiu, aveti cercul dvs de ascultatori. Select – insa… Largiti-l.